miercuri, 9 iulie 2008

Fiara

Baiatul nostru avea cam 1 an si ceva atunci cand a descoperit cainele. Nu orice caine, pentru ca nu se speria cu una cu doua. Nu il infricosau cainii lup sau dobermanii, dimpotriva. Starnea in bietii caini care aveau ghinionul sa ii iasa in cale sentimente care ii bulversau atat de tare incat bagau coada intre picioare.
Cainele pe care l-a intalnit Tavi si care avea sa ii inoculeze o teama atat de intensa incat fugea de cate ori vedea un caine asemanator, a fost un pekinez.
Apartinea unor prieteni care aveau si ei un copil mic si care ne-au convins ca animalul e inofensiv.
Era o zi de iarna, asa ca pustiul nostru era blindat cu o pereche de pantaloni grosi, vatuiti. Pe dedesubt mai avea o pereche de pantaloni, dar din moment ce vizita se dorise scurta, nu l-am mai schimbat.
Noi stateam de vorba, copiii se jucau in fata noastra, alergandu-se unul pe celalalt, cand din neant parca apare Fiara. O chestie mica, insignifianta, posesoare a unei cozi incolacite si labe bine infipte pe podea (nu pot sa spun pe pamant, deoarece eram la etajul 6). Animalul se oprise langa noi si se uita si el la copii.
La un moment dat Tavi s-a apropiat prea mult de baietelul prietenilor si atunci Fiara a tasnit. In secunda urmatoare coltii ei erau infipti in vatelina pantalonilor in timp ce incerca disperata sa atinga podeaua cu labele din spate.
Incercati acum sa va imaginati scena urmatoare: baiatul nostru incerca sa mearga aplecat in fata ca sa scape de caine si urla cat il tineau puterile :"Tati ! Tati !", animalul era cu coltii infipti in posteriorul pustiului si incerca disperat sa gaseasca un punct de sprijin iar noi ramasesem inmarmuriti de ce bruta de caine au prietenii nostri. Dupa ce ne-am dezmeticit (ne-a luat totusi cateva secunde interminabile), unul a luat copilul, unul a ridicat animalul si stapanul bestiei s-a chinuit sa-i desclesteze falcile.
Dupa ce a reusit sa ii desprinda pe unul de celalalt mi-am verificat odorul sa vad daca fizic era ok. Dragul de el nu patise nimic, pentru ca din fericire grosimea pantalonilor impiedicase coltii sa ii atinga pielea. Efectul psihic insa a fost devastator pentru pustiul cu obrajorii umezi de plans.
Desi l-am alinat atunci si animalul a fost inchis in alta camera ca pedeapsa, ani la rand, de cate ori Tavi observa in preajma lui un pekinez, dadea semnalul de alarma "Tati ! Tati !" si se arunca in bratele salvatoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu