joi, 3 iulie 2008

Copil de vanzare...

Am spus deja aici ca aveam un copil care nu semana cu noi. Cu parul blond si carliontat si ochi albastri era intruchiparea idealului de arian.
Avea cam un an atunci cand s-a intamplat ceva care avea sa ne dea serios de gandit.
Romi lucra pe vremea aceea ca garda de corp pentru un diplomat elvetian. Elvetianul statea la hotel Parc in Mamaia. Pentru ca sotul meu avea un program ciudat si nu prea reuseam sa ne vedem, luasem obiceiul ca uneori sa iau copilul si sa mergem sa il vedem pe tati.
Pana in ziua aceea nu il vazusem pe seful lui Romi. A fost de fapt prima si ultima intalnire cu el.
Abia ajunsesem si stateam de vorba cu Romi, in holul hotelului. Ii dadusem jos palarioara de soare lui Tavi si parul blond i se revarsa pe umeri. Radea cu inocenta copilului fara griji atunci cand a aparut elvetianul.
In timp ce Romi ne prezenta, tipul s-a uitat fugitiv la mine apoi a ramas cu privirea pironita pe Tavi. Dupa vreun minut, s-a intors brusc si l-a chemat pe Romi dupa el. Am dat sa plec si eu dar mi-a spus sa raman cu copilul.
Am ramas.
Dupa vreun sfert de ora, sotul meu a aparut si mi-a spus scurt :"Hai acasa!". Stiam ca inca nu terminase programul, asa ca va dati seama ca am ramas uimita. Si atunci mi-a explicat de ce putea sa plece acasa.
Elvetianul avea obiceiul sa il trimita cu diverse comisioane sau chiar bani in diverse destinatii. Asa ca nu era nimic de mirare atunci cand elvetianul l-a chemat in camera si i-a pus in fata o valiza diplomat cu 100000 de dolari.
Ei bine, dialogul dintre ei a fost cam urmatorul:
- Ai aici 100000 de dolari, a spus elvetianul aratandu-i banii.
- Ok, a raspuns Romi inchizand valiza. Unde trebuie sa o duc?
- Nu o duci nicaieri, sunt banii tai!, a raspuns elvetianul.
Sotul meu s-a uitat mirat, ca si cum tocmai ar fi aflat ca a castigat la loto si asteptand continuarea.
- Iei banii si lasi copilul ! a continuat individul.
Va dati seama ca Romi l-a privit de parca tocmai ar fi aflat ca tipul e martian, apoi a raspuns sec:
- Copilul meu nu e de vanzare !
- Cum nu e de vanzare, a insistat individul. Totul e de vanzare. S-au vandut copii si pentru 5000 de dolari si tu nu vrei sa il vinzi pentru 100000? (In perioada aceea, facusesera valva cateva familii de tigani care isi vindeau copiii si pentru un televizor).
- NU !
- Si ce puteti voi sa ii oferiti aici?
- Paine goala si pietre sa mananc si tot nu imi dau copilul, a dramatizat Romi.
- Nu vezi ca nici nu seamana a roman? Ca e blond? si-a continuat argumentatia tipul.
Atunci a inteles sotul meu pentru ce specimen lucra si l-a intrebat:
- Vrei un copil la fel de blond si cu ochi albastri ?
- Da, a raspuns el plin de speranta...
- Atunci trimite-ti sotia la mine si iti garantez ca vei avea un copil blond cu ochi albastri...
Continuarea o stiti. Romi si-a pierdut jobul, dar asta nu a contat prea mult, deoarece si-a gasit repede de lucru. Am ramas insa socata de perceptia pe care o aveau strainii despre noi inca de atunci si cat de putin pret puneau pe noi ca oameni.
Chiar asa ? Oare chiar totul e de vanzare?

Un comentariu:

  1. Eu as oferi 90000000 euro pentru octavian... pacat ca nu are ambitie, caci cap are :) .,

    RăspundețiȘtergere