vineri, 27 mai 2011

Primul banchet

S-a terminat o saptamana plina. Bine ca s-a terminat. 
Stau si scriu in timp ce fiica mea mai mare se distreaza la banchet. Inainte sa plece m-a intrebat daca voi fi treaza in noaptea asta. Eram sigura ca voi dormi, dar uite ca inca sunt in fata calculatorului intrebandu-ma ce face.

E frumoasa, normal ca e frumoasa daca e a mea (cra, cra).
A vrut sa isi dea colegele "pe spate", sa uimeasca, mai ales ca fiecare dintre colegele ei se laudase cu rochiile de milioane cumparate sau facute la comanda. Am vorbit cu ea pe la 21.30 si se pare ca reusise. Initial si-a dorit rochia pe alb si bleu, am schimbat pe alb si ciclam, apoi pe negru/ciclam, apoi negru/somon si in cele din urma a ramas alb/negru.
Transformari de culoare, apoi de design. Am lucrat la rochia aceasta ca niciodata. Pe hartie parea simpla, dar cu picaturile mele de timp lasate libere de copila atomica si ore din noapte pierdute cusand, rochia asta mi-a scos peri albi. Nu se mai vad, m-am vopsit !
I-am facut si poze, sa am ce arata sotului la intoarcere. Sa vada si el cum copila noastra de nici 14 ani a devenit o domnisoara care participa la prima ei petrecere la restaurant fara noi. Si sa fie si el la fel de mandru de ea cum sunt eu (stiu ca e oricum mandru, dar in seara asta arata nemaipomenit). Si nu o spun doar asa, priviti si convingeti-va

sâmbătă, 21 mai 2011

Capsule de fericire

Exersez fericirea in capsule de timp, mici, delicate si cu atat mai pretioase.
S-au acumulat atat de multe griji si ganduri incat uneori uit sa ma mai bucur. Si atunci evadez din realitate si imi traiesc fericirea in capsule.
Pentru moment las de o parte tot ce m-ar putea bruia (lipsa sotului, grijile pt sanatatea lui, facturile care se acumuleaza, examenele copiilor mai mari si alte multe lucruri) si imi permit sa fiu fericita, cu picatura.
Ieri un drum pana la posta s-a transformat pentru mezina intr-o adevarata expeditie. E adevarat ca am ocolit mult si ne-am plimbat fara graba, lasand pitica in iarba sa culeaga buruieni si sa admire gaze. Si cum e multa iarba, a avut copila ce sa adune.




Intoarcerea la copiii de pe strada, a insemnat pentru Ioana continuarea aventurii. Micuta iubeste animalele, le-ar aduna pe toate acasa. Vecinii mei au pisici, noi nu avem din cauza "animalelor" care le-au declarat razboi pe viata si pe moarte. Asa ca, atunci cand am vazut-o pe Ioana cu ceea ce am crezut ca e pisoiul vecinilor, nu mi-am facut deloc probleme. Problemele au inceput abia cand s-a dovedit ca nu e pisoiul lor si Ioana a vrut sa il ia acasa. Am incercat noi sa scapam de el, dar indiferent cum l-a tinut mezina, cat l-a agitat si strans de gat (abia il scoteam din mainile ei), odata lasat jos tot dupa noi venea.
Si pentru ca e musai sa va arat cum se poarta pitica mea cu pisoii, trebuie sa va arat filmuletul acesta
video

joi, 19 mai 2011

Domnisoara doctor

Mi se intampla uneori sa dau marunt din buze dupa o intalnire cu unii dintre distinsii reprezentanti ai sistemului sanitar. Luni dimineata am sunat la doctorita de familie sa stabilesc o programare cu mezina pentru a doua zi. De cateva zile Ioana e infundata si are niste pete ciudate pe obraz, de parca ar avea iar stafilococul auriu ce ne-a mai cauzat probleme. Nu stiu daca mi s-a spus si nu am auzit sau nu mi s-a spus ca doctorita noastra e in concediu. Recunosc ca nu stiu.

A doua zi, cu mandra deja maraita dupa drumul cu microbuzul ma infiintez la usa doctoritei, unde aflu ca e in concediu si ca o sa ma primeasca doctorita care ii tine locul.
Erau doar 2 persoane inaintea mea si m-am gandit ca in max 1/2 de ora sunt deja in drum spre casa.
Ca de obicei, teoria si planurile sunt una, realitatea e alta. Stimata domnisoara doctor a reusit sa stea cu primul pacient cam 40 de minute. Deja Ioana nu mai avea stare, am incercat sa o plimb, sa o tin de vorba, sa fac orice ca sa taca. Binevoitori, ceilalti pacienti care asteptau sa le vina randul (din fericire pt ei la alt cabinet), au incercat si ei sa potoleasca micuta, vorbindu-i, aratandu-i desene, etc. Nimic nu a dat rezultate. Copila mea urla deja de 10 minute cand usa cabinetului s-a deschis in sfarsit si cand domnisoara doctor a aflat ca astept tot la usa ei mi-a spus plictisita si oarecum siderata ca ma aflu acolo cu un copil urlator ca mai intai trebuie sa vada pacientii dansei si abia apoi ma poate primi. Era prea tarziu sa stau sa caut alt doctor, asa ca am ramas in continuare.

 Copila mea a mai urlat cu intermitente cam inca 35 de minute pana cand in sfarsit am fost primite. Urcasem si coborasem scarile alea (cabinetul e la et. 1) de ma durea spatele, plimbasem copila la aer la pasarele si floricele (unul din pacienti se oferise sa ma strige cand imi vine randul, deci puteam plimba copila) si totusi micuta mea inca urla cand am intrat. Aveam sa aflu apoi ca toata lumea din jur imi auzise copila urland, inclusiv asistenta doctoritei mele, aflata la parter si cu geamul pe cealalta parte a cladirii, deci nici nu vreau sa imi imaginez ce a fost in mintea si la gura celor de la gradinita din imediata apropiere si a celor de la facultatea de farmacie aflata la vreo 30 m de locul cu pricina.

Inauntru Ioana a fost consultata, dar sunt sceptica foarte ca a reusit doctorita sa auda ceva la plamani printre tipetele Ioanei. A incercat sa o calmeze, i-a oferit un pitic chitaitor, insa fara rezultat. Mi-a spus ca haraie, desi asta ii spusesem si eu ca fiind principalul motiv al vizitei mele acolo, ca nu e nimic grav si ca petele de pe obraz sunt cel mai probabil de la alergie (scria in fisa Ioanei ca e alergica la ou), iar eu nu sunt nebuna sa ii dau ce ii face rau. A fost insa de acord ca ar putea fi si stafilococ si ca daca vreau eu Baneocin mi-l prescrie desi nu e compensat...

Apoi, stupoare, si-a cerut scuze ca nu m-a primit mai devreme, dar a fost foarte ocupata si a avut foarte multi pacienti, de parca eu as fi gluga de coceni si nu as sti sa numar cati pacienti au intrat in cabinetul ei de cand am venit. Tinand cont ca ea a inceput programul la 13.00 si eu pe la 14.15 eram acolo, si reusind sa consulte 1 pacient la 40 de minute, cati pacienti ar fi putut fi inaintea mea de a fost asa aglomerata? Sau tot ce e mai mare de 1 constituie o multime?

Am trecut apoi cu fisa pe la asistenta noastra si Ioana s-a linistit in sfarsit si mi-a adormit in brate. Bine pentru ea, infernal pentru spatele meu... Decat in conditiile astea, mai bine imi tratez eu copila cum stiu. Sau incerc sa ajung la doctorita pediatra, dar si acolo e cu programare cu cateva zile inainte.

Ziua de marti deci a fost o zi ratata, dupa care nici azi nu mi-am revenit deplin. Poate maine se va simti spatele meu mai bine...

miercuri, 11 mai 2011

Experienta Western Union - Banca Carpatica

Ma gandeam zilele trecute la Western Union si la reclama lor ca poti trimite si primi bani oriunde. Eroare. Nu e chiar asa. De exemplu, la mirificul oficiul postal din comuna in care locuiesc mi s-a spus ca inainte sa primesc banii sa trec sa intreb daca au. Am preferat calea mai comoda a telefonului. Nu aveau. Am incercat la posta din Tomis III. Acolo aveau fantastica suma de 200 de euro si mi-au spus ca nu pot sa ma astepte pe mine. Oricum eu aveam nevoie de toata suma trimisa, nu de jumatate.
Apoi, dupa ce am inaltat imn de slava internetului, am cautat banci in zona Dacia (avand copilul dupa mine nu imi permiteam sa bat pasul prin tot orasul) si abia la a patra sau cincea incercare am avut noroc sa gasesc o banca dispusa sa ma ajute.

Si m-au ajutat. Obisnuita cu CEC, Raiffeisen, BCR si BRD, cozile de acolo si mutrele plictisite, Banca Carpatica a fost ca o gura de oxigen. Curat, intim, doamne dragute si serviabile, in pofida unei copile atomice care ar fi intors toata banca pe dos. Nu a trebuit sa completez nimic, doar am spus cati bani primesc, de unde si de la cine si totul s-a rezolvat rapid si elegant, inclusiv schimbarea lor in lei. Inca pastram in memorie ultima experienta horor de primit bani prin WU, cu formular completat, confirmare telefonica de 5 min, completat apoi fiecare serie de bancnota de am avut de semnat cateva serii de 3 pagini si am pierdut in total aproape o ora.

Macar stiu de acum inainte de unde sa ridic banii. Daca vreuna din doamnele de la Banca Carpatica din zona Dacia Constanta citeste aici, ii multumesc si pe aceasta cale.