luni, 27 august 2012

Dimineata de vara

Vi s-a intamplat vreodata sa plecati de acasa la treburi mai devreme cu o jumatate de ora doar pentru a va da timp sa va bucurati de ziua abia inceputa?
Ei bine, asta am facut saptamana trecuta. Am plecat spre curs cu jumatate de ora mai devreme. Aveam in plan sa stau un pic sa privesc marea inainte sa intru la cursuri. Cu pitica lasata in grija sora-sii (care mi-a fost de mare ajutor facand pe baby-sitter-ul zile la rand), m-am bucurat din plin de ziua abia inceputa.
Nu am coborat pe plaja dar am fotografiat-o. Si va arat si voua un inceput de zi la mare, in Constanta.








Si la plecarea de acolo am avut parte si de un mic bonus: o joaca de 5 minute cu un husky frumos si cuminte



duminică, 26 august 2012

15 ani minunati

In urma cu 15 ani s-a nascut minunata noastra fiica, Alexandra.
Azi e ziua ei si ii doresc din tot sufletul meu de mama sa aibe parte de o viata plina de bucurii si impliniri, de provocari dar si de obstacole pe care sa le doboare pentru a-si intari si construi caracterul, de iubire si prieteni sinceri si minunati, de sanatate si mult noroc.
Draga noastra draga, te iubim mult, de necuprins in cuvinte, si te vom iubi mereu.
Sa ne traiesti, scumpa noastra!

miercuri, 22 august 2012

Bibi

Mai stiti de micutul inger cu ochi albastri de care va spuneam acum ceva timp si va indemnam sa donati pt operatia lui?
Am aflat ca a murit... Si am ramas fara cuvinte... Pentru ca erau deja la clinica din Germania si eu deja imi imaginam ca in curand va fi vesel si sanatos si il asteapta o viata minunata...
Nici acum nu imi gasesc cuvintele si nu ma mai pot gandi la nimic altceva.
Dormi linistit alaturi de ingeri, pui mic si nevinovat, cu ochii ca cerul si inima larga cat o lume intreaga.
Putere parintilor tai.
Nici unul dintre cei a caror viata ai atins-o nu te va uita vreodata!

Eu vara nu dorm

Bine ca nu mai e mult din vara...
Oricum, aseara am mai bifat o premiera in viata mea. Nu stiu daca se inscrie pe lista aia pe care cica orice om ar trebui sa completeze lucrurile pe care vrea sa le faca inainte sa moara.... Cert insa e ca am comis-o! Ce anume? Am dat cu subsemnata la politie.
Pe scurt, luni seara, pe la 7, vecinii nostri au scos iar boxele alea supradimensionate in curte, le-au testat decibelii la maxim si au lasat muzica sa urle. Au ascultat in principal manele, agrementate pe alocuri cu muzica usoara romaneasca, cateva piese straine de prin anii 80 si muzica populara. Totusi tonul (si chiuiturile) erau date de manele.
Am suportat eroic pana pe la 10 seara, in speranta ca dupa acesta ora vor da muzica mai incet. Nici gand! Petrecerea era in toata regula, cu miros si fum de gratar, cu chiuituri asortate si tropaituri... Pe la 10:30-10:40 sotul meu a incercat sa vorbeasca omeneste cu ei, sa dea muzica un pic mai incet. A incercat sa le explice ca pitica noastra nu poate sa doarma. Ce credeti ca au facut? Vecinica sefa peste tartori a inceput sa zbiere la el cum ca in curtea ei face ce vrea (cand s-a mutat si inca nu avea gardul pus facea plaja topless in curte, ca doar era in curtea ei!), ca e petrecere aniversara si ca are de gand sa o tina asa pana dimineata. Si, inainte de a-i tranti poarta in nas, i-a recomandat sa sune la 112 daca nu ii convine.
Am mai asteptat vreun sfert de ora, in speranta ca in pofida declaratiilor belicoase se vor potoli si vor deveni rationali. Ti-ai gasit! Muzica a continuat la fel de tare, dar chiuiturile au crescut in intensitate si numar. Asa ca, in disperare de cauza si Ioana miorlaita mi-am luat inima in dinti si am sunat la 112. Am incercat initial sa sun la politia din comuna, dar nu a raspuns nimeni asa ca am explicat doamnei politicoase care imi e urgenta, am dat adresa mea si pe a vecinilor, dansa m-a transferat unui ofiter de politie care m-a ascultat, mi-a spus ca va transmite echipajului de la noi si mi-a recomandat ca pe viitor (Doamne, sper sa nu fie o data viitoare!) sa sun direct la sediul nostru de politie.
Echipajul de la noi s-a miscat relativ repede, cam in 10 minute, in toiul unor racnete tribale asezonate cu manele infiintandu-se la poarta petrecaretilor. Sunetele acute s-au stins, muzica a fost data mai incet si dupa ce au parlamentat cu vecina noastra care isi proclama dreptul de a tine o petrecere la ea in curte cand vor muschii ei si la ce ora i se nazare, politistii m-au chemat si pe mine sa dau cu subsemnata. Am iesit cu sotul, le-am spus si partea noastra de poveste si in timp ce vorbeam cu ei a iesit si pitica la poarta, sa vada cu cine vorbim. Asa ca politistii au avut si confirmarea ca mezina noastra nu doarme si nici nu poate sa o faca in harmalaia creata de cei de peste drum.
Au fost foarte binevoitori si politicosi si au incercat sa ne faca sa trecem cu vederea incidentul. Totusi, au subliniat ca daca vecinii vor continua sa dea muzica tare dupa plecarea lor, sa ii chemam iar si ne-au dat un numar de mobil al unuia dintre ei. Tare fain! Bravo politiei noastre!
Vecinii au dat intr-adevar muzica mai incet, dar tot au continuat sa chiuie, in ciuda parca. Am reusit totusi sa adormim in cele din urma. Romulus m-a intrebat dimineata daca am mai auzit ceva azi-noapte. Nuuuuu, nimic. Din momentul in care am reusit sa adorm m-am mai trezit abia spre 3, ca se foia pitica. Cica insa ca pe la 2 dimineata vecinii au mai bagat vreo 7 manele la maxim.
Dimineata, in masina, in drum spre curs, in mod ironic radio-ul difuza "eu vara nu dorm". Cand nu vrei tu sa o faci e una, dar cand nu te lasa altii e deja dureros.

luni, 13 august 2012

Copacii tristi

Imi place vara. Imi plac diminetile senine, aerul cald, bogatia de verde si rosu si galben si orice nuanta imprumutata de la curcubeu pentru a colora florile.
Imi plac copacii mustind a seva, inaltand spre cer ramuri pline de viata verde...
Poate de aceea copacii intalniti azi mi s-au parut cumplit de tristi. In ciuda ramurilor ce se incapataneaza sa traiasca, coaja trunchiului lor a inceput sa se desprinda si sa cada.
Copacii cu pricina strajuiesc una din arterele importante ale Constantei. Probabil ca e felul lor de a se razvrati impotriva poluarii, dar chiar si asa, declaratia lor e una trista si deznadajduita.






 Am mai vazut copaci cu coaja trunchiului crapata, dar acestia sunt in starea cea mai proasta pe care mi-o puteam imagina.

duminică, 12 august 2012

Tolomaca

Titlul de azi nu imi apartine, e doar o adaptare a titlului postat de o doamna fantastica, ce are toata admirtatia mea si al carei articol il cititi aici.
Ieri pitica mea a vrut oua. Nu mananca prea des, de cand a avut o reactie foarte urata la ele pe la un an si a dezvoltat o alergie care abia de curand a disparut.
Asa ca am pus ouale (2!) la fiert si m-am gandit ca pana fierb am timp sa frunzaresc un pic netul. Am avut, bineinteles, timp si tocmai raspundeam la postarea lui slvc (cea cu titlul original), cand sotul meu m-a strigat sa ma intrebe ce miroase in halul ala! Trebuie sa fac o paranteza si sa va spun ca a preluat camera lui Tavi pe post de centru de operatiuni si camera cu pricina e mai aproape de bucatarie decat a mea.
Ce duhnea mirosea? Ouale! Oul de fapt, ca pe unul nu l-am mai gasit, desi e o enigma unde a disparut! Al meu sot a jurat ca nu s-a atins de ele, pitica nici atat, fie-mea cealalta nici ea. Cert e ca am gasit in oala micuta in care le pusesem la fiert doar un ou, niste urme carbonizate si niste smalt sarit.
Veti spune ca se poate intampla oricui! La mine insa e a doua oara cand se intampla, asa ca nu mai beneficiez de circumstante atenuante.
Acum ziceti si voi: nu-i asa ca titlul ma descrie perfect?

DOVADA!

joi, 9 august 2012

Ca in viata... (II)

Ziua de azi a inceput frumos. Am facut ochi la 7:23 si am sarit din pat constienta ca e tarziu. Convenisem cu sotul sa plecam impreuna, eu fiind chemata la partea a II-a a cursului facut acum ceva vreme. Cica vor sa ma ajute sa imi gasesc loc de munca. Am zis sa le dau o sansa sa isi completeze proiectul, ca sansa sa gasesc eu de munca nu prea e.
Am ajuns devreme, cam cu 50 de minute mai devreme, asa ca am profitat ca sediul e aproape de mare si am coborat pe faleza. Marea era minunata, un pic cam rece pt gustul meu (nu am rezistat si mi-am inmuiat picioarele). In zona in care am ajuns sunt doar pietre si scoici, apa ajunge pana la ele, si doar la vreo 50 m distanta incepe un petic de plaja, cu un turn pentru salvamari si cu cativa doritori de soare deja intinsi la bronzat.
Am redescoperit bucuria de a cauta scoici si mi-am dat seama ca nu ma multumeau cele intregi, perfecte, ci cele slefuite de ape, purtand in ele ani de experienta in actiunea valurilor si cu urme de suferinta pe trupul imputinat. Mi s-au parut frumoase in goliciunea lor, unele cu stratul initial inca la locul lui, altele cu urme din el si altele care il pierdusera de tot si se multumeau ca, in batranetea lor vlaguita, sa zambeasca stins soarelui si marii, inainte sa se imputineze si mai mult si sa se transforme in nisip..
Am strans cateva, alaturi de cateva pietricele la fel de imputinate si netede, si acum trebuie sa gasesc un burghiu fin sa le gauresc, apoi sa le slefuiesc si sa le transform intr-o bratara, ca sa imi aminteasca mereu cum timpul ne sterge efervescenta tineretii, ne imputineaza, ne modeleaza, ne slefuieste si ne da stralucirea blanda a senectutii.

Aici aveti mica mea colectie de "batranici"









miercuri, 8 august 2012

Ca in viata

Gradina mea se pare ca are propriile reguli, ce o fac sa fie o micro-lume.
Astazi de exemplu, in timp ce culegeam cativa ardei, am dat peste o tufa care arata "ca in viata". Adica, in timp ce majoritatea ardeilor aveau pozitia tipica lor, cu nasul indreptat spre pamant, unul, mai independent, a decis ca pozitia aceea e gresita, asa ca a tintit in sus iar altul s-a pus de-a curmezisul: nici spre pamant dar nici spre cer, undeva la mijloc.
Uite ca si legumele au personalitate. Nu ma credeti? Convingeti-va!




sâmbătă, 4 august 2012

Fiul meu

Vorbesc zilnic la telefon cu fiul meu. Am uneori impresia ca vorbim in unele zile mai mult decat vorbeam cand era acasa.
Sunt mandra de el, baiatul meu se descurca singur. A fost la interviuri, la training apoi, la analize, i s-a luat sange...
Si gata, luni incepe primul lui job, gasit si dobandit prin forte proprii. Sunt tare mandra de el! E pentru el o lectie de viata mai buna decat tot ce l-as fi putut invata eu. Abia astept primele impresii de la munca. Dragul meu drag e barbat in toata firea.
Am intrebari, am nelinisti si dor si am multe sperante... Si pana cand il voi revedea, ma multumesc cu telefoanele zilnice. Or fi prea multe?

miercuri, 1 august 2012

Post referendum

Tocmai respiram si eu usurata ca se termina nebunia referendumului (televizorul de la socru-meu merge toata ziua pe discutiile si pro si contra base), tocmai ma bucuram ca scap de mesajele de pe fb tot pro si contra, cu jigniri grele si impanate cu tampenii pe masura.... si mai ales ca scap de slogane, de lovituri sub centura, de chemare la nationalism, de incercari de intimidare, de starnire a patriotismului, de vina ca nu ma prezint, de bannere cu DA atarnate peste tot, de cantecele modificate (tot cu "voteaza DA") si cu "nu mi-e frica...". Penibil, jenant, enervant, insultator la adresa inteligentei mele (aia care mai e)
Si pe masura ce ma bucuram, vad ca nu e chiar roz, ca nu am scapat de tot si ca sunt destui care inca mai cred ca faptul ca nu m-am dus sa votez este, dupa zisa lu' CTP, un act de viol. Daca nu ma credeti, cititi aici.
Nu m-am dus din mai multe motive, dintre care unul ar fi ca nu il sustin pe Base, deci nu m-am putut duce sa votez "NU" si nici nu imi place de Ponta cu toti aia care se inghesuie pe la spatele lui sa puna mana pe ciolan, astfel incat nu puteam nici sa votez "DA".
Am dat insa peste un articol scris dupa inima mea si care m-a scapat pe mine de a da mai multe detalii referitoare la optiunea mea de a sta duminica acasa si de a imi vedea in liniste de musafirii veniti la plaja.
Uitati aici la ce ma refer. Bravo, "basistule", cam la fel gandesc si eu!