miercuri, 26 mai 2010

Pasta polimerica

Am de vreo 3 luni o noua pasiune, pasta polimerica. Am descoperit-o butonand pe net inainte de 1 martie pt a vedea ceva martisoare mai ieftine. Nu am gasit ce vroiam, adica suma totala pt a multumi pe toata lumea era f mare, prea mare pt buzunarul meu gaurit. Intamplator insa am vazut si cateva martisoare facute din pasta polimerica si am zis ca e preferabil sa dau 1/2 din suma rezultata ca urmare a insumarii banilor necesari pt a multumi atat profesoarele cat si colegele copiilor si sa rezolv problema singurica.
Asa ca am comandat niste sculpey si m-am apucat de martisoare cu drag si spor. Per total, vreo 70 de bucati. Cum dupa isprava asta mi-a mai ramas ceva material, am inceput sa ma joc, sa experimentez si sa citesc despre metode de prelucrare si coacere (dupa ce arsesem un rand).
Noroc ca sunt o gramada de tutoriale pe youtube care te invata tot ce vrei sa stii.
Aici http://news.webshots.com/album/577238792nmtilz sunt cateva din rezultatele jocului meu

marți, 11 mai 2010

Pampersii Ioanei

Daca mai aveam vreo urma de simpatie si sustinere pt Basescu, s-a dus toata atunci cand am citit ca pampersii pentru copii "au facut bugetul Romaniei un buget de asistenta" si ca "dacă vrei să faci un copil, trebuie să ştii ce e aia, trebuie să-i poţi cumpăra pamperşi".
Am gasit deci vinovatii pentru starea crunta in care se afla Romania. Nu incapacitatea guvernului de a gestiona tara in conditii de criza, nu cheltuielile inutile, de zeci de milioane de euro, nu larghetea cu care se arunca banii pe contracte fictive mai mult sau mai putin. Vinovati de starea in care ne aflam sunt copiii, batranii, somerii... Hai sa le dam la toti in cap, sa curatam Romania.
Ce ne trebuie noua servicii sociale? Ca sa incurajam nemunca? Ia toti la munca, de la sugari la cei care abia se tin pe picioare din cauza batranetii si a bolilor.Ce conteaza ca locurile de munca au scazut cu 1 mil in ultimul an? Sa se duca la tara, sa "munceasca cu ziua" si sa "culeaga o pruna din livada". A gasit Base solutia si la locurile de munca insuficiente.
Se pare ca scumpii nostri guvernanti reinventeaza dictonul "divide et impera", intorcand copiii impotriva parintilor pensionari, pe cei fara copii impotriva copilasilor utilizatori de pampersi, pe cei care muncesc impotriva somerilor si toata tara impotriva bugetarilor.
Imi fac si eu mea culpa ca in momentul in care am decis sa aduc pe lume al treilea copil stiam "ce e aia", aveam amandoi (si eu si sotul) servicii, deci puteam cumpara linistiti pampersi. Numai ca pe parcurs ceva s-a schimbat, am ramas amandoi fara munca, ni s-a nascut copilul si acum aflu cu stupoare ca e vinovat de convertirea bugetului Romaniei in buget de asistenta pt simplul fapt ca are nevoie de pampersi. Sa spunem ca renunt, din avant muncitoresc si profund spirit civic, la folosirea scutecelor de unica folosinta, dar atunci cine stie ce mai fac fara intentie, in conditiile in care va trebui sa folosesc mai multa apa, curent, detergenti. Cine stie in ce haos si poluare a mediului arunc biata tarisoara fara sa imi dau seama?
Mare noroc am ca exista cineva care imi spune ca nu stiam ce fac atunci cand am nascut. Si nu oricine, chiar presedintele!
Solutia? Sa emigrez oare intr-o tara in care e incurajata cresterea demografica? In care familia e sustinuta, in care serviciile sociale se vad, in care batranii sunt pretuiti si in care copiii au un viitor?
Niciodata pana acum nu mi-a fost rusine ca sunt romanca. Acum imi e. Si mai mult decat atat, mi-e rusine ca am crezut ca se poate trai decent in Romania. Mi-e rusine ca l-am votat pe Basescu. Si mi-e rusine de rusinea celor care au uitat ca viitorul unei tari sta in copii, de la cei in pampersi la cei aflati pe bancile scolii.

vineri, 7 mai 2010

Povestea unei manute pierdute

Citesc si ma cutremur citind povestea Ioanei, superba papusa cu ochi mari, chip de inger si nume ca al mezinei mele. Ma razvratesc absurd si inutil, inca o data, impotriva sistemului medical romanesc, impotriva incompetentei si nepasarii celor pe care ii platim sa vegheze asupra sanatatii si implicit asupra unui trai normal al nostru.
Daca cititi aceste randuri, va rog din suflet ajutati micuta papusa sa zambeasca mai frumos, sa se poata juca la fel cu ceilalti copii.
Are oricum de infruntat dureri pe care nici nu le putem inchipui dar am putea alina oricum macar un pic din suferinta, ajutand. Asa ca, va implor, intrati aici si faceti ca visul parintilor Ioanei sa ajunga mai aproape de implinire.