miercuri, 27 aprilie 2011

La cules de flori

Doar 3 zile pana cand pitica mea implineste un an si 10 luni. Multe cuvinte tot nu spune ea inteligibil, dar ce a devenit foarte clar este "NU VLAAAUUUU!". Domnisoara personalitate a inceput sa isi afirme cu tarie dorintele si daca nu ii convine ceva (ca e vorba de schimbat, de intrat in casa, de culcat la pranz), incepe cu "nu vlaauuu".
In general nu are preferinte la imbracare, desi imi cere tot mai des (adica imi arata si trage de ele), sa o imbrac in tutu.
Azi l-a vrut pe ultimul facut, unul negru, care se potrivea ca nuca in perete cu ce avea deja pe ea, dar cum nu a vrut sa o schimb nici nu am insistat.
Doar am scapat de pantaloni si i-am pus tutu-ul.
Si ce e mai frumos pentru micuta printesa decat sa culeaga flori
Sa le miroasa



si apoi sa se aseze pe vine ca a obosit...

luni, 25 aprilie 2011

Candela cu bucluc

M-am trezit azi la 5 dimineata, intr-un miros de fum ce-mi invadase toata camera. Lasasem o candela din aceea de 3 zile cu lumina din noaptea Invierii, sa arda pe marginea biroului. Nu mi s-a intamplat niciodata sa se topeasca, dar exact asta a facut azi-noapte.
S-a topit, mi-a ars mileul abia primit de dedesubt si putin din birou. Din fericire insa, nu s-a aprins nimic alceva.
Am deschis imediat geamul, noroc ca nu era frig afara sa tin copila in frig (doarme cu mine). Inca mai miroase un pic a fum. Ioana e insa vesela si pusa pe sotii, deci nu a fost afectata.
Imi reprosez ca nu am simtit nimic, sa ma trezesc. Pe de o parte sunt usurata ca a fost doar atat, pe de alta parte nu pot sa nu ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca focul s-ar fi extins...

Sarbatori fericite, tuturor

Sarbatori fericite, tuturor. Zile senine si fericite alaturi de cei dragi, bucurii si impliniri...

marți, 5 aprilie 2011

O zi

Daca ziua de ieri a fost relativ banala, seara insa a debutat cu surprize. Pentru inceput am lasat pupila acasa in grija fratiorului (e un fel de a spune, a stat cu el in camera pana am iesit, apoi a stat cu socrul meu) ca sa ma duc la Sandra la scoala.
Sedinta cu parintii elevilor claselor a 8-a s-a axat pe o singura problema: unde vor face copiii nostri banchetul. Pareri impartite, orgolii zgariate, o gramada de parinti vorbind odata... In final, nici o concluzie, dar tinand cont de parerile constructive emise ne vom mai intalni si saptamana viitoare.
S-a ridicat si spinoasa problema a strangerii banilor pentru protocolul de examen. Ce sa raspunda doamnele diriginte? Ca nu au nevoie de nimic. I-am explicat mamicii insistente (tot o tinea una si buna ca e normal sa dam) ca lucrul acesta ramane de discutat intre noi, parintii, fara doamnele diriginte. Conform legii, cadrele didactice nu trebuie sa aibe nimic de a face cu strangerea de fonduri, pentru indiferent ce motiv. Ramane si asta de discutat saptamana viitoare, sa vedem in ce cuantum ne incadram.
Acasa a fost mai dureros. Pe de o parte sotul mi-a ramas intepenit de spate, de a trebuit sa se intinda pe jos. Abia a reusit sa ajunga taras in pat. Ca urmare, i-am adus mancarea la pat, dar in timp ce veneam cu farfuria Ioana mi-a luat-o inainte, s-a impiedicat si eu nu am reusit sa o prind. Ca urmare, a cazut cu fruntea in tocul de la usa si acum are o zgaiba mare intre ochi si arata ca un klingonian. Noroc ca are bretonul mare si ii acopera umflatura.
Puiul mic a urlat de durere de abia am putut sa o calmez, nu a vrut nimic rece pe umflatura si acum a prins o frumoasa nuanta vinetie. Deja ma gandesc ca vine caldura si trebuie sa ma aprovizionez cu apa distilata, fese, pansamente, betadina si unguente. Vine sezonul de julituri.