joi, 11 iulie 2013

M-o apucat harnicia

Noroc ca nu tine mult, dar acum am dat navala in sifonier (stiti voi, locul in care se tin lucrurile sifonate) si ma mir si eu ce poate iesi din strafundurile la care nu am mai umblat demult.
De ceva vreme domnul meu sot ma bate la cap sa selectionez ce port si ce nu, ca prea s-au strans multe. Am haine de pe vremea cand puteam pune lejer cele 50 de kg ale mele si mai ramanea si un pic de loc. Acum cu tristete remarc ca in veci nu or sa mai imi vina (desi ani intregi am visat cu ochii deschisi la ziua in care voi intra iar in ele). Problema e ca fiecare haina imi trezeste amintiri, unele mai mult ca altele. Sunt unele primite de la mama (si de acelea chiar nu ma pot desprinde), altele cumparate cu anumite ocazii (si iar e greu sa renunt la ele). Am reusit insa sa umplu un sac cu lucruri de dat si voi incerca sa pitesc restul prin pod, in alti saci. Imi raman haine insa din bebelusia copiilor, cateva doar care imi sunt foarte dragi, ca de celelalte am scapat de mult. Si daca am inca o bluzita de cand eram eu de 50 cm, pastrata de mama mai bine de 40 de ani, cum sa nu pot si eu pastra cateva dragalasenii?
Voi cum va descurcati cu lucrurile de care nu aveti nevoie dar totusi nu va  indurati sa le aruncati?

marți, 9 iulie 2013

Librarie online

Din cand in cand cumpar carti de pe libris.ro. Au carti de la o multime de edituri, cuprinzand o multime de domenii de interes, la preturi bune. Peste 24000 de titluri constituie o oferta impresionanta.
Saptamana aceasta Libris are o oferta pentru toti iubitorii de carti: reduceri substantiale si transport gratuit. Si zau ca merita investit in cultura, mai ales in conditiile in care cartile iti sunt livrate fara sa mai umbli prin librarii pe caldurile acestea. Un simplu click, din fata monitorului si cineva se va ocupa sa iti faca un pachetel si sa iti livreze cartea. Indiferent ca te pasioneaza arta, calatoriile, ca vrei sa citesti beletristica sau ceva despre afaceri, drept, IT, medicina, sanatate sau ai nevoie de manuale scolare, enciclopedii si carti sau caiete de lucru pt copilul tau, aici e locul de unde ar trebui sa iti incepi cautarile. (Bineinteles ca sunt mai multe domenii decat ce am insirat eu aici)
Au de la carti pentru copii de cativa anisori pana la volume "grele".
Eu zic ca merita sa va umpleti cosul cu cateva carti bune de citit in concediu si nu numai. Nu aveti nimic de pierdut daca le faceti o vizita

luni, 8 iulie 2013

Spre dimineata

As putea spune ca am cam luat-o razna. In ultima vreme citesc mult, foarte mult. Unele carti sunt usurele, luate din biblioteca fiica-mii, cum a fost seria de la "Academia Vampirilor", apoi seria "Orcii", apoi ceva Agatha Christie, apoi iar carti pt adolescenti....
Cam un volum pe zi sau maxim la doua zile, de se uita fie-mea la mine cu ochii mari. De mult timp nu am mai facut un maraton din asta de stat cu nasul in carti. Acum am dat peste un volum care de mult isi astepta randul la citit, dar cum am terminat tot ce avea fie-mea si tot ce luase de la biblioteca, am inceput sa il citesc intr-o doara.Patru romane mititele intr-un singur volum. Jeffrey Archer, cu "Prizonier prin nastere", Michael Koryta cu "Doreste-ti noaptea", James Patterson & Gabrielle Charbonnet cu "Duminici la Tiffany" si "Despartirea de Jack" a lui Gareth Crocker.
De fapt, volumul acesta e motivul pentru care sunt treaza si la ora aceasta, pt ca m-a pus pacatul sa incep al treilea roman seara si nu am putut abandona actiunea. Putina intriga, un pic de tradare, un prieten imaginar si o mama dura si un deznodamant fain... Nu e in firea mea sa fac recenzii, dar cartea asta mi-a placut, poate si pentru ca simteam nevoia unei povesti caldute si siropoase de iubire.
Aaaa, si ca tot spun de cartile acestea, unul dintre autori a povestit de influenta pe care a avut-o asupra lui Stephen King, cu al sau "On writing". L-am depistat si pe acela pe scribd asa ca m-am apucat voiniceste de citit.
Canta cocosii in timp ce eu ma gandesc la vorbele spuse candva de profesorul nostru de psihologie militara: "Daca ai doar trei ore de dormit intr-o noapte, cel mai bun e intervalul de la 3 la 6 dimineata". Doua ore le-am ratat deja. Ma duc sa o prind pe ultima, mai adaug inca una de la mine pana se trezeste pitica si voi fi fresh pt un nou inceput de zi. Vorba maica-mii :"Lasa ca am timp sa ma odihnesc in mormant". Incurajator, nu?

duminică, 7 iulie 2013

Facerea de bine

Cred ca toti sau macar o buna parte dintre noi ne ajutam semenii. Indiferent ca e vorba de un sfat, de un umar pe care sa planga cineva, un ajutat la mutat sau in orice alta situatie, ne place sa facem fapte bune. Cel putin mie imi place, dar pana in momentul in care nu sunt luata de fraiera.
Am fost si eu ajutata de-a lungul vietii si am incercat sa fac si eu bine, in masura in care s-a putut. Sotul meu e la fel, ba, daca stau bine sa ma gandesc, e chiar mai darnic decat mine.
Zilele trecute ne-am intalnit in supermarket cu un cuplu cunoscut inainte de nasterea mezinei. Am scris despre ei atunci, au amandoi probleme de sanatate si totusi traiesc asa cum pot, fara sa ii deranjeze pe altii. Pana azi.
Ieri al meu a venit vesel acasa si mi-a spus ca a fost sunat de L. sa il roage sa le dea cu imprumut o suma, destul de mare. Au spus ca le trebuie urgent, ca M. are nevoie de medicamente iar ei nu mai au de unde sa imprumute. Sa nu ne suparam, dar eram ultima lor speranta. Asa ca al meu sot a luat un avans din salariu, ca nici noi nu aveam suma asta, si le-a dat-o, spunandu-le, in acelasi timp, ca nu trebuie sa ne mai dea banii inapoi. Sa ii considere un cadou pt M., a carei zi de nastere a fost acum 3 zile.
Azi, L. a sunat din nou, ca nu le-au ajuns banii si sa le mai dam, ca medicamentele au fost mai scumpe si nu au reusit sa le ia pe toate. Al meu a incercat sa le spuna ca nu avem cum sa mai facem rost de bani si ca nu ii putem imprumuta. Pana aici a fost ok. Am incercat sa inteleg situatia din punctul lor de vedere.
Insa dupa ce au vorbit ei, a cerut ea sa vorbeasca cu mine. Mai intai si-a cerut scuze ca ne-a deranjat, apoi a inceput sa ma intrebe daca totusi nu ii mai putem imprumuta. Nu, nu mai putem, pentru ca nu avem nici noi. A inceput apoi sa imi spuna ca e programata la medic, ca trebuie sa mai ia medicamente si ca nu are bani si m-a intrebat iar daca totusi nu putem face rost de bani pana pe 15. Nu, nu putem, am raspuns iar. Ce m-a lasat masca a fost raspunsul ei :" Ei, atunci dupa data de 15, va mai sun eu!". De parca era de la sine inteles ca noi trebuie sa le mai dam lor bani, ca noi avem de unde, vezi doamne.
Nu imi place sa fiu luata de fraiera si nu suport sa incerce cineva sa ma manipuleze pe premisa ca o duce mai rau decat mine iar eu ar trebui sa ma simt obligata. Nu as fi spus nimic daca ea nu ar fi crezut ca acolo unde sotul ei nu a reusit poate ea sa intoarca situatia in favoarea ei. Nu m-am nascut ieri, am vazut destule in viata si nu sunt sau nu mai sunt genul care sa isi faca procese de constiinta ca nu a ajutat in permanenta pe cineva in necaz.



vineri, 5 iulie 2013

4 ani

Nu am scris in ziua cand pitica a implinit 4 ani. A fost o zi speciala, cu momente magice, dar petrecute doar intre noi, pe o ploaie torentiala. Nu i-am serbat ziua cu fast, nu am invitat copii, nu am facut nimic din ceea ce alti parinti fac pt copiii lor. Nici macar tortul nu a fost cumparat, cu personaje din povesti si pret pe masura.
Nu...
Banii s-au dus pe o bicicleta roz, pe jucarii si baloane, pe joaca intr-un loc special de joaca. A ras, a pictat, ne-a imbratisat, s-a jucat cu alti copii. Perfect. Seara am incropit rapid un tort dintr-un blat de tort cumparat, crema, banane si frisca. Am uitat sa iau lumanari si o singura lumanare s-a aflat pe tort. Dar i-am cantat "Multi ani traiasca", si a cantat si ea cu ochii stralucind de fericire si a suflat in mica lumanare palpainda. La fel, perfect.

joi, 4 iulie 2013

Franturi

Ploua de parca nu a plouat de decenii. Atat de rau si mult incat santul pe care ni l-au facut de o saptamana astia care cica ne trag canalizare s-a umplut cu apa in 5 minute.
Ma uit trista la rufele mele de pe sarma, unduind sagalnic in bataia vantului si a ploii. Abia le pusesem de o 1/2 de ora cand au aparut primii stropi si m-am gandit ca o ploicica nu are cum sa le dauneze. In conditiile in care ar fi ramas doar o ploicica. Dar daca as fi Noe si as vedea ploaia asta, cu siguranta as urgenta pregatirile.
Dimineata am iesit sa smulg buruieni, desi as prefera sa dispara singure. Dupa atata ploaie insa, banuiesc ca in 2 zile vor fi la loc.
Mi-e sufletul plin si oarecum am sperat ca munca fizica bruta sa ajute. Nu a mers, asa ca mai bine ma intorc la migaleala mea. Mi-am dat seama ca in urma cu 10 ani nici nu mi-ar fi dat prin minte ca unul dintre copiii mei va pleca departe si eu voi accepta lucrul acesta pt binele lui. Dar ce bine poate fi departe, inconjurat de straini, si abia odata pe an sa manance mancare gatita de mine? Nu stiu cum se simt parintii celor plecati din tara, dar pe mine a cazut cerul cand mi-a spus ca vrea sa plece si mai departe, in Norvegia. Macar nu va fi un ocean intre noi, dar chiar si asa e incredibil de dureros. Stiu ca aici nu are nici un viitor, ca viata e din ce in ce mai grea, ca politicienii iti sug tot sangele si iti ucid speranta si ce e mai grav e ca ne determina copiii sa plece departe si pe parintii de copii mici sa ii paraseasca doar pt a le putea pune mancare pe masa. Mi-e sila de toata clasa politica lafaindu-se in palate si masini de fite, trimitandu-si odraslele la scoli straine, cumparandu-le bolizi de ultima ora cu care schilodesc nevinovati si au tupeul sa pretinda ca toata tara sa inteleaga masurile de austeritate. Niste hoti si mincinosi toti! Nu mai urmaresc demult stirile, nu mai stiu cine e ministru si la ce, nu stiu pe ce teme se mai cearta partidele si nici nu vreau.
Sunt satula de ei si minciunile lor.
De curand mi-a spus si fiica mea ca ar vrea sa plece din tara dupa ce isi termina studiile. In cate bucati se poate frange inima unei mame?