marți, 1 iulie 2008

Copilul

Dupa cum am mai zis, avem doi copii. Frumosi si destepti. Baiatul implineste 16 ani in septembrie. E un adolescent pasionat de calculatoare si jocuri, ca mai toti din generatia lui. Recunosc ca m-a depasit in ceea ce priveste domeniul acesta. Scrie cu 500 de caractere pe minut, stie cum sa desfaca in bucati un calculator si sa il monteze la loc si stie cam tot ce se poate sti despre sisteme de operare, virusi si alte chestii. Are mult talent la scris dar si o problema majora cu scoala. Nu prea ii vede rostul.
A fost foarte mirat ca am descoperit blogspot-ul. In opinia lui, noi (adica eu si taica-su), suntem o generatie depasita. Tehnica asta...
In fine...
Nu a fost insa mereu asa. Cand s-a nascut in septembrie 1992, toata lumea se astepta sa fie fata. La eco mi se spusese ca e fata, toate "testele" babesti indicau acelasi lucru. Aveam deja pregatit numele de fata, cumparasem inainte hainute roz si cadita rosie. Dar, surpriza !
Cand mi-a spus doctorul (prieten de familie cu ai mei) ca e baiat, parca a cazut cerul pe noi. Nu aveam nici un nume de baiat pregatit ! Nu stiam cum il cheama pe proaspatul venit in familie.
Ne-am gandit ca daca il va chema ca pe tata se supara socrul meu, daca il va chema ca pe socru se supara tata, asa ca am decis in urma unei consfatuiri cu Romi, sotul meu, sa il cheme ca pe doctor. Asa ca il cheama Octavian, Tavi prescurtat.
Semana totusi cu o fata pentru ca avea o claie de par blond si niste ochi albastri ca marea. Lumea ne-a spus ca sunt ochi de bebelus, adica o sa isi schimbe culoarea pe la trei ani, dar asta nu s-a intamplat. Au si acum aceeasi culoare. Si parul ar fi trebuit sa isi schimbe culoarea si am asteptat rabdatori sa se intample. Ei bine, nici asta nu s-a intamplat. Romi a fost blond pana la 14 ani, cand brusc parul a devenit brunet si asa a ramas pana in zilele astea.
Ei bine, copilul nostru nu semana cu nici unul dintre noi. Eram tineri, eu aveam aproape 22 de ani, Romi aproape 24. Nu prea ne aratam varsta, asa ca atunci cand ieseam cu Tavi pe strada, babele ma opreau sa ma intrebe :" Maica, dar macar 18 ani ai?". Aveam, dar nu paream sa ii am.
Se intampla uneori sa fim interpelati cam in genul "Vai, ce frumos este! Dar cu cine seamana?". Asta cu amandoi de fata ! Cu niciunul. Eu satena, taica-su brunet, amandoi cu ochii verzi-caprui. In mod cert nu semana cu nici unul din noi. Si atunci, s-a intamplat ca odata, cand am fost intrebati acelasi lucru, Romi sa raspunda foarte serios "Cu vecinul".
Aveam un vecin blond, cu ochi albastri, cam de o varsta cu mine. Toata lumea il stia pe vecin si mai stia si ca Romi naviga pe vremea aia, asa ca nu era mereu acasa.
Deja raspunsul asta devenise standard, lumea comenta, primisera toti acelasi raspuns, deci devenea credibil.
Intr-o seara, ne trezim cu vecinul la usa. Raspunde Romi, il roaga sa iasa putin afara. Iese. Sta cateva minute, mai sta alte cateva si in cele din urma intra in casa. Inchide usa si incepe sa rada. Si rade... si rade... Si printre rasete imi spune de ce l-a cautat vecinul.
Saracul de el bause ceva inainte ca sa prinda curaj. Pentru ca ii trebuia mult curaj sa vina la noi. Si sa vorbeasca cu Romi. Venise sa ii spuna ca stie ce se spune despre Tavi, ca ar fi al lui. Si ca el de fapt nu a facut nimic. El nu are nimic cu mine si nici eu cu el. Si ca nu ar vrea sa creada ca el e vinovat. Ca stie el ce vorbeste toata lumea dar chiar nu are nici o legatura cu asta.
Era saracul tare amarat si isi dorea foarte mult ca Romi sa il creada. Asa ca al meu a trebuit sa ii spuna de la ce a pornit totul. Sa il linisteasca. Si sa nu mai creada ce spune lumea.
Pentru ca Tavi crestea, stia foarte bine cine era tatal lui si asta urma sa o vedem si sa o simtim cu varf si indesat.
Dar asta e deja alta poveste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu