vineri, 18 februarie 2011

Razvratire

Uneori intru pe un anumit forum doar ca sa ma enervez. Nu imi plac discutiile sterile despre Dumnezeu si biserica ortodoxa romana, despre oportunitatea construirii mult trambitatei catedrale a mantuirii neamului.
Ma scot din sarite habotnicii care cred ca e f oportuna, ca e ok sa fie rupti din buget zeci de milioane pentru asa ceva si e la fel de ok sa fie oamenii concediati, sa nu existe bani pentru spitale, pentru modernizarea lor, pentru asistenta sociala. Sa fie taiate o buna parte din subventiile pentru bolnavii cronici dar sa aruncam banii pe proiecte nerealiste, in categoria carora includ si banii pe care ii cheltuie o anumita blonda pe "promovarea" tarii.
Intr-o tara condusa in detrimentul societatii, al carei guvern este parca pornit pe diminuarea populatiei, reducand subventiile, concediind oamenii, distrugand si bruma de sistem sanitar pe care o mai avem, stergand doar cu o semnatura spitalele, incurajand populatia sa plece din tara pentru un trai mai bun, mentinand "magazinele de vise", ma apuca disperarea cand ma gandesc la zestrea pe care o lasam copiilor nostri, la enorma diferenta dintre valorile pe care ne dorim sa le sadim in sufletele lor si la realitatea pe care ei o traiesc pe strada, la scoala, pe care o zaresc afisata la televizor.
De zadarnicia urmaririi stirilor, nu mai vorbesc. Sunt utile doar pt cei carora le plac accidentele, crimele, jafurile, sinuciderile. Peste stirile importante se trece in fuga (asta in cazul in care sunt mentionate), in schimb se dau o groaza de detalii despre ce a facut fotbalistul x si manelistul y.
Detalii despre olimpicii nostri, despre concursurile internationale castigate, despre inventiile si inovatiile romanilor nu am auzit.
Suntem priviti ca o mare turma, buna sa inghita toate tampeniile servite de guvern si care trebuie doar sa dea din coada si sa vina in an electoral sa puna stampiluta pe alesi...

sâmbătă, 12 februarie 2011

Noapte

Bloguiesc noaptea, cand nu am grija mezinei, cand pot gandi si la altceva decat la pampersi, invatat cuvinte si onomatopee si pazit zvarluga sa nu se loveasca. Tot aman cumpararea unei casti de formula 1 cred, ca e mai rezistenta...
Deja simt ca ma pierd, daca nu ar fi bijutereala m-as afunda in pasivitate si plafonare. Asa ma pot gandi si la altceva decat sa fiu mama cu norma intreaga. Nu ca nu mi-ar place, dar simt nevoia si de altceva, pentru mine, pentru sufletul meu si sanatatea mea mentala
Am descoperit acum 2 zile un blog care mi-a placut mult. Scris incitant, cu umor, cu o fina ironie care a dat de lucru ultimilor neuroni supravietuitori... Un blog viu, cu prieteni care comenteaza ca pe un forum... Negresit o sa revin pe acolo. Daca vreti si voi sa faceti o vizita,  asta e link-ul
In rest... In putinul timp liber (cand doarme Ioana), citesc tutoriale, incerc noi tehnici, ma documentez, lucrez, si incerc sa tin si casa pe linia de plutire. Nu sunt un geniu al bucatariei sau curateniei, nu sunt o mama perfecta, sotie sau fiica perfecta... Neeeeee. Asta o voi sustine pana la moarte. Vorba bunica-mii "De ce sa speli (*hainele copiilor) daca oricum se murdaresc?". Eiii, de spalat le spal, dar cu calcatul e mai greu. De obicei doar strictul necesar si doar cand e necesar...
Visez la cai verzi pe pereti si la dealuri inverzite, la pajisti alpine si paraiase susurand... Tare mare nevoie am de o vacanta...

Pana una alta ascult Tsuki no Akari. Fain, dar deja mi se inchid ochii. O noapte minunata va doresc si o noua zi pe masura

duminică, 6 februarie 2011

Update

Incredibil de repede trece timpul. Tavi e mai mult cu nasul in calculator si deja imi fac griji pt bac. El nu.
Sandra, la sf. primului semestru imparte un onorabil loc 1 pe clasa impreuna cu un coleg. Si (shhhht, nu mai spuneti la nimeni), cred ca e indragostita, chiar daca nu recunoaste.
Ioana creste. Trage, impinge, se catara, strange, imprastie, URLA, ma pupa, rade, alearga, cade, se da cu capul de ce prinde cand nu-i convine ceva. Are momente de urlat, tavalit pe jos, dat cu capul de orice (de podea daca nu are nimic la indemana), si momente in care vine si se pisiceste, ma pupa, imi aranjeaza parul si ma strange de gat in timp ce isi pune capsorul bucalat pe umarul meu.
"Asa" (lasa) a devenit un cuvant pe care il foloseste destul de des cand cineva din familie incearca sa ii mai puna frana. In rest vocabularul ei e cam acelasi ca acum 2-3 luni, cu mami, tati, dasa (Sandra), pa pa, ham-ham, un, doi, tei, tatu. In plus mai spune nasu' (nas), pui (orice pasare), sus. Se pare insa ca nu are nevoie de prea multe cuvinte, sporovaieste deseori fericita pe limba ei si cand vrea ceva si eu nu inteleg urla si imi arata.
E fericita cand o schimb, isi mangaie burtica, imi tine servetelele pt curatat...
Are 13 kg si 84 cm deocamdata. Creste fata mica

Cand doarme incerc si eu sa imi vad de hobby. Fac acum martisoare, le gasiti pe blogul meu de bijuterii daca vreti ceva deosebit pentru prietene, familie, profesoare, invatatoare, colege copii. albb, rosu, delicat