Amintiri din tinerete 2

Dupa ce am petrecut doua zile razand in hohote si la munca si acasa citind serialele lui Sebi, mi-am adus aminte de o alta patanie.
Eram casatoriti doar de doi ani. Fiul nostru, un nazdravan blond cu ochi albastri, avea cam un an si abia invatase sa spuna mami si tati.
Fusesem pe undeva prin centru, nu mai stiu pe unde si ne intorceam cu troleibuzul. Stateam cum e si normal unul langa altul iar eu il tineam pe cel mic in brate. Cumva in diagonala cu noi statea o babatie. Dupa ce Sebi a descris-o pe Jeleasca atat de bine, as fi putut jura ca erau surori. A mers cu noi o buna bucata de vreme si abia intr-un tarziu mi-am dat seama de ce se zgaia insistent la noi.
Romi avea verigheta, eu nu. Pe perioada sarcinii, din pricina ca mi se umflasera degetele, imi taiasem verigheta ca sa o pot scoate. Practic nici nu ii simteam lipsa iar urma nu se mai cunostea. Aveam in plan sa le refacem, dar nu era nici o graba.
Baba continua sa se zgaiasca la noi, Romi se juca cu fiu-sau iar cel mic radea fericit si ii spunea tati. Si atunci m-am gandit ca e cazul sa-i prajim neuronii.
M-am intors spre Romi cu o mina foarte serioasa si preocupata.
"Auzi, ce mai face nevasta-ta?" il intreb pe un ton suficient de tare sa auda babatia si o data cu ea toti din troleu.
Babei i-au iesit ochii din orbite. Gatul costeliv i s-a intins. Urechea dinspre noi aproape sa juri ca devenise clapauga. Jubilam, aveam toata atentia ei. Si a celorlalti, bineinteles, dar ceilalti priveau ca la un meci de tenis : ochii pe noi, ochii pe babatie, iar pe noi, iar pe ea, sa vada reactia.
Al meu sot a intrat in joc imediat.
"Ce sa faca, pe acasa..." a zis el pe un ton aparent abatut si un pic mai jos ca al meu. Baba s-a intins mai mult spre noi, aproape sa cada de pe scaun. Ii era probabil frica sa nu piarda ceva. Va dati seama ca un sot cu o amanta si copil era un subiect bun de disecat cu alte babe timp de cateva saptamani.
"Si nu ii spui de noi, nu o parasesti?" am continuat eu pe un ton plangaret... "Mi-ai promis ca ii spui ..."
"Da, ti-am promis, dar stii ca ea e cu banii !", a continuat Romi. "Din ce sa va platesc apartamentul daca plec acum?"
Curata melodrama. Baba era aproape de un infarct. Ceilalti erau in culmea extazului. Nu se mai uita nimeni pe geam, toate privirile erau indreptate spre noi.
Din pacate troleibuzul a ajuns in statie iar baba si-a dat seama chiar cand sa se inchida usile ca trebuie sa coboare. S-a ridicat precipitat si cu ochii la noi a coborat. Toti ochii erau acum pe ea, ea era tot cu ochii pe noi.
Greseala fatala. Nu s-a gandit sa se opreasca cat timp ne tintuieste cu privirea iar picioarele au dus-o drept spre un stalp din statie. A intrat in el cu maxima viteza si in momentul acela in tot troleul s-a auzit un hohot tinut parca prea mult, in timp ce o voce din spate a concluzionat : "Asa-i trebuie !"