vineri, 22 iulie 2011

O zi oarecare

Ca de obicei cand plec pe undeva iau mezina cu mine. Astazi am avut un drum greu de facut. Greu pentru ca m-a izbit abia acum constientizarea faptului ca sunt somera. Pana acum puteam spune oricui, cu mana pe inima, ca sunt in concediul de crestere a copilului. Faceam ceva important deci. Desi sunt 3 saptamani de cand am depus cererea de reluare in plata (ultimele 2 luni de sarcina am fost in somaj si nu mi s-a parut ciudat ca oricum nu puteam munci), abia azi, cand am fost la prima viza, m-a socat realitatea.
Am deci un copil bun de munca, o copila abia intrata la liceu si mezina care inca ma mentine tanara. Si nu muncesc. Nu in sensul de stat 8-9-10 ore la birou si 2 pe drum.
In fine...
Drumurile cu mezina incep sa semene tot mai mult a cosmar. Inca iau permanent si caruciorul atunci cand am destul de mers pe jos, dar sta tot mai putin in el, alearga tot mai mult, iar eu sunt deja biruita tocmai cand ea e mai plina de viata. In cele din urma cade la datorie, spre linistirea nervilor mei si a pacii celor din jur.
Astazi mi-a adormit in brate, in microbuz, asa ca la coborare am depus-o pe un scaun, am coborat bagajul si caruciorul si mi-am recuperat pretioasa incarcatura. A dormit mandra mea inca 2 ore dupa ce am ajuns acasa.
Tot in carucior.

2 comentarii:

  1. ce frumos doarme mititica. :) Maria mea nu prea agreeaza somnul in carucior, desi in scaunul de masina doarme neintoarsa... chiar nu imi explic de ce... Daca iti cauti job, iti tin pumnii sa gasesti ceea ce iti doresti, iar daca te-ai decis sa te dedici piticilor si sa ramai casinica, iti tin pumnii de doua ori mai strans. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Gabi, multumesc din suflet pentru gandurile bune. Ma gandesc si eu permanent si ma rog pentru tine sa fie totul bine si cat de curand sa te intorci acasa. Te pup cu mult drag.

    RăspundețiȘtergere