Reminiscente

Uneori ma gandesc ca intr-o viata anterioara am fost harciog: probabil ca de atunci mi-a ramas mania de a strange de toate, de care nu stiu cand voi avea nevoie dar e bine sa fie acolo. Si daca ma apuca vreodata zelul si ma descotoresc de achizitiile mele, fix a doua zi am nevoie de ele.
Profit acum de faptul ca mi-am descoperit atatea pasiuni, asa ca acumulez fimo, accesorii pentru bijuterii, margelute, piele, fire diverse de tricotat si inca as mai vrea. Probabil ca lucrurile dupa care suspin cel mai tare sunt uneltele care usureaza munca la toate achizitiile prezentate mai sus. Scumpul meu sot s-a obisnuit si nu mai protesteaza de mult la nebuniile mele.
Am o gramada de proiecte, multe in desfasurare, destule terminate iar in capul meu se tot nasc alte si alte idei si proiecte. Si uneori ma gandesc ca nu am timp (si nici bani) sa fac tot ce vreau.
Si principala problema e ca nu prea pot lucra cu mezina in preajma. Imi sterpeleste ghemele si imi arata fericita ce frumos se desira si cu cata ingeniozitate le infasoara in jurul scaunului, imi ia fimo si lipeste in bucatele delicate tablia patutului, imi ia margelutele si se preface ca le inghite de imi sta inima in loc, imi fura foarfeca si ajusteaza frunzele si tulpinile plantelor din casa sau pune cu delicatete mana pe fasiile de tulle si incearca sa isi prinda parul cu ele. Si daca reusesc sa o indepartez de toate acestea vine si mi se aseaza in brate sa ne dragalim.
Am incercat sa ii dau ei separat din fiecare obiect cu care umblu eu, dar nu merge, tot ale mele sunt mai tentante.
Asa ca lucrez noaptea si daca vreodata ma mai ia amocul si nu rezist tentatiei, imi aminteste mezina de ce orele noptii sunt cele mai bune pt hobby-uri.

P.S. Daca dati peste vreun sponsor cu inima larga si buzunar plin, sa-mi spuneti, ca stiu ce imi doresc in dar de Paste

Caut timp

In ultima vreme incerc lucruri noi. Nu ca mod de viata, ci ca hobby. De exemplu aseara am terminat pentru Ioana o chestie pe post de caciula, care insa arata cu totul altfel in imaginatia mea. In plus, e suficient de mare sa ii vina si Sandrei.
Imi vine sa o desfac si sa o iau de la capat, si as face-o daca nu as constientiza ca varful caciulitei, din fir tip blanita, e imposibil de desfacut fara prejudicii majore aduse firului.
In rest, ma joc cu materiale, fac brose, bentite. Modelez si bilute de fimo... De fapt crearea lor ma amuza, ma destinde. Partea cu gaurirea, coptul, lacuirea si asamblarea lor in "ceva" e cea care ma secatuieste de energie....
Si cum pitica atomica e permanent in preajma, cerandu-si tainul de pasta modelatoare, e cam greu sa gasesc timp sa le insir pe toate fara ca mezina sa nu vina sa imi ia ba cate o za, ba un element de legatura, ba clestii. Asta cand nu imi ia si margele din fimo lucrate cu atata grija.
Printre toate astea am si comenzi de fustite si ele sunt pe primul plan (dupa Ioana, bineinteles). Si mai ca imi vine sa ii mai cos si ei cateva hainute...
Deci, concluzionand: treaba am, planuri am, de unde fac eu rost de timp?

Pasta polimerica

Am de vreo 3 luni o noua pasiune, pasta polimerica. Am descoperit-o butonand pe net inainte de 1 martie pt a vedea ceva martisoare mai ieftine. Nu am gasit ce vroiam, adica suma totala pt a multumi pe toata lumea era f mare, prea mare pt buzunarul meu gaurit. Intamplator insa am vazut si cateva martisoare facute din pasta polimerica si am zis ca e preferabil sa dau 1/2 din suma rezultata ca urmare a insumarii banilor necesari pt a multumi atat profesoarele cat si colegele copiilor si sa rezolv problema singurica.
Asa ca am comandat niste sculpey si m-am apucat de martisoare cu drag si spor. Per total, vreo 70 de bucati. Cum dupa isprava asta mi-a mai ramas ceva material, am inceput sa ma joc, sa experimentez si sa citesc despre metode de prelucrare si coacere (dupa ce arsesem un rand).
Noroc ca sunt o gramada de tutoriale pe youtube care te invata tot ce vrei sa stii.
Aici http://news.webshots.com/album/577238792nmtilz sunt cateva din rezultatele jocului meu