Reminiscente

Uneori ma gandesc ca intr-o viata anterioara am fost harciog: probabil ca de atunci mi-a ramas mania de a strange de toate, de care nu stiu cand voi avea nevoie dar e bine sa fie acolo. Si daca ma apuca vreodata zelul si ma descotoresc de achizitiile mele, fix a doua zi am nevoie de ele.
Profit acum de faptul ca mi-am descoperit atatea pasiuni, asa ca acumulez fimo, accesorii pentru bijuterii, margelute, piele, fire diverse de tricotat si inca as mai vrea. Probabil ca lucrurile dupa care suspin cel mai tare sunt uneltele care usureaza munca la toate achizitiile prezentate mai sus. Scumpul meu sot s-a obisnuit si nu mai protesteaza de mult la nebuniile mele.
Am o gramada de proiecte, multe in desfasurare, destule terminate iar in capul meu se tot nasc alte si alte idei si proiecte. Si uneori ma gandesc ca nu am timp (si nici bani) sa fac tot ce vreau.
Si principala problema e ca nu prea pot lucra cu mezina in preajma. Imi sterpeleste ghemele si imi arata fericita ce frumos se desira si cu cata ingeniozitate le infasoara in jurul scaunului, imi ia fimo si lipeste in bucatele delicate tablia patutului, imi ia margelutele si se preface ca le inghite de imi sta inima in loc, imi fura foarfeca si ajusteaza frunzele si tulpinile plantelor din casa sau pune cu delicatete mana pe fasiile de tulle si incearca sa isi prinda parul cu ele. Si daca reusesc sa o indepartez de toate acestea vine si mi se aseaza in brate sa ne dragalim.
Am incercat sa ii dau ei separat din fiecare obiect cu care umblu eu, dar nu merge, tot ale mele sunt mai tentante.
Asa ca lucrez noaptea si daca vreodata ma mai ia amocul si nu rezist tentatiei, imi aminteste mezina de ce orele noptii sunt cele mai bune pt hobby-uri.

P.S. Daca dati peste vreun sponsor cu inima larga si buzunar plin, sa-mi spuneti, ca stiu ce imi doresc in dar de Paste