vineri, 16 decembrie 2011

Romania mea - normala sau nu

Ma tot uit la reclama de la Tiriac parca, cea cu "Romania normala". Nu prea imi dau seama la ce se refera "normalul" in ecuatia lor si care ar fi anormalul... Pt ca de cele mai multe ori, realitatea noastra mi se pare anormala raportata la normele de civilizatie de aiurea (va puteti gandi aici la orice tara unde cetateanul de rand e respectat si are si drepturi). Numai ca acest anormal face parte atat de mult din cotidian incat devine normal.
Ei bine, timp de 2 zile am fost voluntar pe un proiect cofinantat de Fondul Social European, proiect conceput cu scopul de a informa si constientiza oportunitatile de angajare in domenii non-agricole. Grupul tinta l-au constituit persoanele adulte din mediul rural.
Am considerat mereu (pana acum 3 zile) ca statisticile referitoare la procentul de analfabeti romani (fie ei copii, tineri sau adulti) sunt fortate si ma gandeam, in naivitatea mea, doar la tiganii care nu isi trimit copiii la scoala.
Realitatea de care m-am lovit insa a fost crunta.
Am intalnit o sumedenie de oameni care nu numai ca nu stiu sa scrie si sa citeasca, dar unii dintre ei nu stiu nici macar cand s-au nascut. Si nu ma refer aici la cei de peste 60 de ani, care poate au probleme de memorie. Ma refer la unii de varsta mea sau chiar mai mici.
Cel putin o doamna mi-a spus senina ca nu stie in ce an s-a nascut si banuiesc ca eu am facut o fata comica din moment ce pe individa a pufnit-o rasul. Cred ca era amuzant sa nu stie cati ani are. Noroc ca a salvat-o o alta de langa ea, care, vazand ca eu insistam cu anul, ii spune "Fa, tu esti nascuta in an cu sor'mea, stai un pic sa ma gandesc, in '72".
Cei consiliati trebuiau sa invete sa scrie un cv si o scrisoare de intentie, sa raspunda la cateva chestionare prin "da" sau "nu" si sa stie in general cam ce sunt intrebati la un interviu. In mod normal, (normalul asa cum il percep eu), ar fi trebuit sa mearga usor, oamenii sa citeasca intrebarile si sa raspunda la ele si sa completeze cele cateva date (gen nume, adresa, varsta, telefon, scoli absolvite... stiti voi ce e intr-un cv, nu mai continui). Dar... multi abia reusesc sa citeasca (fara sa inteleaga!). Au in medie 2 pana la 8 clase absolvite. Cativa au ajuns la 10 clase, alti cativa au facut scoala generala si o scoala profesionala, si doar cativa au terminat si un liceu. Nu vorbesc de cei de peste 50 de ani, nu... Vorbesc si de cei intre 30-45 de ani, pe care parintii i-au trimis la camp si nu i-au lasat sa isi termine macar cele cateva clase primare. Ba am intalnit si o fata de 21 de ani, isteata si draguta, care avea insa doar 4 clase si nici o tragere de inima sa isi termine macar studiile gimnaziale.
Sunt constienti ca nu prea au sanse pe piata muncii, dar cred ca "merge si asa". S-or descurca ei cumva, cum s-au descurcat si pana acum. Cum? Nu stiu!
M-au intrebat unii, dezarmant de sincer: "Cine ma angajeaza pe mine?". I-am incurajat ori sa isi termine studiile (acelea 8 clase!) si apoi sa faca un curs de calificare, ori, pe cei care le aveau, sa faca direct un curs de calificare. Unii pareau receptivi, altii... ziceau da, dar in ochii lor se citea "nu". Probabil se gandeau ca trebuie sa ma aprobe ca sa scape de mine si sa se poata intoarce la viata lor suspendata in timp.
Ca orice experienta, mi-a prins insa nesperat de bine. Nu neaparat ca am intalnit atatia sarmani (si in fapt si in spirit), care, desi m-au secatuit de puteri m-au facut sa constientizez ce sansa am avut sa ma nasc la oras si sa imi inteleg mai bine parintii care s-au zbatut sa plece de la sat, pentru a ne da noua o sansa.
Castigul meu cel mai insemnat a fost sa intalnesc o echipa minunata, cei care au coordonat proiectul (din Maramures) precum si cei de aici care au colaborat la proiect, si care m-au facut sa inteleg ca sunt inca oameni carora le pasa de semenii lor, care vor sa le faca viata mai buna, care au rabdare sa explice de sute de ori aceleasi lucruri si sa incerce sa faca o diferenta... Lor le multumesc pt aceasta experienta si abia astept sa mai fie proiecte....
Poate voi ajunge sa pricep mai multe din ce se intampla in Romania noastra atat de normal de anormala.

9 comentarii:

  1. tragic, apropo de ce se intampla.
    iar apropo de normalitate, pana la urma normalitatea e data de medie. chiar daca la 30% din populatie (sa spunem) nu i se pare normal ce se intampla in Romania, daca restul 70% considera normal, atunci e ... normal.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Belgi, ca intotdeauna, ai mare dreptate. Uite ca nu ma gandisem la normalitatea altora, doar la ceea ce mi se parea mie normal.

    RăspundețiȘtergere
  3. asta este un proiect pentru care am donat cu darga inima. e tragic ce se intampla la noi... si cred sincer ca actualitatea economica va duce la multe abandonuri scolare... :(

    RăspundețiȘtergere
  4. Gabi, din pacate asta este realitatea si uneori am impresia ca in loc sa fie mai bine va fi mai rau. Modificarile pe care vor sa le faca in invatamant mi se par aiurea si fara sens. In loc sa se infiinteze clase pt copiii dotati, ei vor sa ii aduca pe toti la acelasi nivel. Mi se pare absurda si obligativitatea grupei pregatitoare de la anul, mai ales ca Sandra a sarit peste grupa pregatitoare si a intrat direct in clasa I, la 6 ani. Speram sa fie asa si pt mezina, dar se pare ca ea nu va mai avea sansa sa inceapa mai devreme. Asta e, vom incerca sa ne adaptam si/sau sa incercam sa schimbam ce se poate

    RăspundețiȘtergere
  5. Crăciun fericit, scumpica! ție și familiei tale frumoase!
    Vă pup pe toți :*

    RăspundețiȘtergere
  6. Poate te-ar ajuta puțin și experiența de a fi medic, măcar o zi pe săptămână, într-un sat. Vei întâlni, așa cum mi s-a întîmplat mie, copii de 12 ani care mai sunt încă în clasa a treia, dar nici acolo nu știu cum au ajuns, ei nefiind în stare să-și scrie nici măcar numele. Nu mai vorbim de ce aritmetică cunosc ei...

    RăspundețiȘtergere
  7. la mulți ani, draga mea! ție și familiei tale frumoase.
    vă pup pe toți! :*

    RăspundețiȘtergere
  8. @georgi, multam tare fain de urari si ti le intorc si tie inmiit.

    RăspundețiȘtergere
  9. @slvc, pe mine m-au secatuit 2 zile, dar sa merg saptamana de saptamana, fie doar si pt o zi, intr-un asemenea sat! Zau ca te admir din suflet.
    Nu pot insa sa nu ma intreb ce fel de invatatori le predau acestor copii, ca e imposibil sa nu poti invata un copil in 4-5 ani sa scrie si sa citeasca si sa stie notiuni elementare de matematica

    RăspundețiȘtergere