vineri, 7 mai 2010

Povestea unei manute pierdute

Citesc si ma cutremur citind povestea Ioanei, superba papusa cu ochi mari, chip de inger si nume ca al mezinei mele. Ma razvratesc absurd si inutil, inca o data, impotriva sistemului medical romanesc, impotriva incompetentei si nepasarii celor pe care ii platim sa vegheze asupra sanatatii si implicit asupra unui trai normal al nostru.
Daca cititi aceste randuri, va rog din suflet ajutati micuta papusa sa zambeasca mai frumos, sa se poata juca la fel cu ceilalti copii.
Are oricum de infruntat dureri pe care nici nu le putem inchipui dar am putea alina oricum macar un pic din suferinta, ajutand. Asa ca, va implor, intrati aici si faceti ca visul parintilor Ioanei sa ajunga mai aproape de implinire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu