Filmul

Cu riscul de a-mi supara mama, trebuie sa recunosc faptul ca nu imi plac telenovelele. Nu le inteleg. Nu inteleg nici suferintele si discutiile gen "Ai vazut ce a patit, saraca?".
Of, Doamne, patimi si lacrimi...
Din punctul meu de vedere e pierdere de vreme. Nu ca m-ar enerva asta foarte tare, nu e timpul meu pierdut si nici nu ma prea intereseaza ce fac altii cu timpul lor. Dar cand merg la mama, in anumite zile, pe la 8 seara fara cate minute, mama ma anunta, pe un ton abatut : "Pe mine ma scuzi, dar incepe FILMUL". Mama lui de film!
Intr-un fel are dreptate, pe mine ma vede si peste cateva zile, dar daca pierde actiunea, nici nu mai intelege ce se intampla. Asa ca, degeaba se spune ca viata bate filmul. Uneori e invers!