miercuri, 27 august 2008

Festivalul Mamaia

Dezamagitor pentru mine, nu stiu cum pentru altii, festivalul de la Mamaia de anul acesta m-a convins ca nu prea mai avem tinere talente. Sau daca avem, sunt ascunse bine.
Cu cateva exceptii, restul nu aveau ce sa caute pe scena. Mi-a placut insa Irina Popa, care a castigat trofeul festivalului. O voce de exceptie, care a mai luminat un pic sala.
Mihai Alexandru, cu "Da-mi o bere" a castigat inimile tuturor spectatorilor, iar piesa, amuzanta si usor de retinut, ar fi avut probabil mai multe sanse daca nu ar fi fost atatia scortosi in juriu. In opinia mea merita sa ia locul 1 la creatie.
In rest, prezentare jalnica, rochiile cantaretelor patetice, daca nu hidoase majoritatea. Focul de artificii, desi superb, a eclipsat decernarea trofeului si inmanarea cheilor Skoditei.
In fine...
Nu despre asta vroiam sa vorbesc, ci despre altceva.
La festival am cunoscut niste oameni deosebiti. Ea, imobilizata intr-un scaun cu rotile, desi poate sa mearga, insa foarte greu si numai sustinuta, el cu o mana paralizata in urma unei injectii din copilarie.
Ii cheama simplu, Maria si Lucian. I-am cunoscut cand ma indreptam intr-o pauza spre toaleta (care apropo e incredibil de mizerabila). Lucian se chinuia sa o ajute pe Maria sa ajunga tot acolo. Se pare ca persoanele cu dizabilitati nu prea au ce sa caute la teatrul de vara din Mamaia, asa ca nu sunt nici rampe de acces si nici alte facilitati.
M-am oferit sa ii ajut. Caruciorul ala era al naibii de greu, nu stiu efectiv cata vointa a avut Lucian sa il clinteasca pana acolo. Si trebuie sa spun ca sunt o gramada de trepte. Altcineva insa nu s-a oferit sa ajute, asa ca...
Lumea se dadea la o parte, se uita lung si trecea mai departe.
La plecare, ne-am oferit sa ii ducem acasa si asa am aflat mai multe despre ei. Sunt casatoriti de trei ani si vor sa fie considerati oameni normali. Veniturile insa le sunt foarte limitate. Din fericire organizatorii i-au lasat sa intre fara bilet, si mai au si alte facilitati la transport, dar cam atat.
Lucian se pare ca a participat la concursuri cu tenis de masa si a fost ani la rand campion. Vreo 10 ani. Numai ca de vreo 2-3 ani, autoritatea nationala pentru persoanele cu handicap nu i-a mai suportat cheltuielile de participare si a trebuit sa renunte.
As vrea sa ii ajut cumva, dar nu stiu cum. Cel putin momentan si fondurile mele sunt serios limitate. M-ar ajuta insa propuneri si idei. Cum pot fi altfel ajutati, fara bani?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu