sâmbătă, 4 august 2012

Fiul meu

Vorbesc zilnic la telefon cu fiul meu. Am uneori impresia ca vorbim in unele zile mai mult decat vorbeam cand era acasa.
Sunt mandra de el, baiatul meu se descurca singur. A fost la interviuri, la training apoi, la analize, i s-a luat sange...
Si gata, luni incepe primul lui job, gasit si dobandit prin forte proprii. Sunt tare mandra de el! E pentru el o lectie de viata mai buna decat tot ce l-as fi putut invata eu. Abia astept primele impresii de la munca. Dragul meu drag e barbat in toata firea.
Am intrebari, am nelinisti si dor si am multe sperante... Si pana cand il voi revedea, ma multumesc cu telefoanele zilnice. Or fi prea multe?

7 comentarii:

  1. :)
    Sper sa fie un zambet cald!
    Eu am plecat de la 14 ani!
    Inaintea mea au fost frati si surori, plecati "la meserie".
    Ne vedeam doar in vacante, de sarbatori, cand totul devenea "fierbere"!
    In rest nu am auzit asemenea framantari!
    Nu "ma dau cocos", si baietii mei sunt plecati si mi se pare normal! Vorbim la telefon, ne vedem odata pe an, cu baiatul cel mare nu m-am vazut de trei ani dar viata merge inainte si trece sigur si de 1 decembrie 2012!
    Sa ne auzim sanatosi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sunt convinsa ca mama ta s-a framantat, chiar daca nu a spus-o. Nici sotul meu nu se exteriorizeaza, si lui i se pare normal. Oarecum si eu ma obisnuiesc cu gandul, probabil ca peste cateva luni o sa mi se para normal. Dar in acelasi timp, tot greu mi se pare sa iti stii copilul departe

      Ștergere
  2. sa iti traiasa sanatos si sa aiba parte de tot ce isi propune! Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @Gabi, multumesc mult pentru urari. Sa dea Dd sa fie asa. Asemenea iti doresc si tie si copilasilor tai.
      P.S. Cum de te-ai indurat sa tai buclele Mariei? Eu am tuns-o pt ca a inceput singura operatiunea...

      Ștergere
  3. Când au plecat copiii mei la facultate, în alt oraș, am simțit deodată că viața mea nu mai are sens. Mi-am revenit destul de greu, căpătând o oarecare detașare de astea.
    Așa e acum la început. Cu timpul, se vor rări și telefoanele, fără a înceta vreodată, pentru că oricâți ani ar avea fiul tău, tot puiuțul mamei rămâne pentru tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @slvc, multumesc mult. Se vede ca esti mama si intelegi prin ce trec.
      Asa i-am spus si lui, ca ramane puiul meu cat timp voi trai. Te pup cu drag si iti multumesc pentru incurajari.

      Ștergere
  4. draga ana
    az te-am gasit prima oara si te citesc cu drag.Si copilul meu e plecat departe .are familia ei copii. dar vb zilnic. Zinic mie dor de ea, si au cam trecut 8 ani de cand a plecat deacas
    Te inteleg pe deplin.si dorul no sa se 'ogoiasca' nicicand.imbratisari

    RăspundețiȘtergere