joi, 28 iunie 2012

Mezina

Peste 2 zile si mai putin de 5 ore, mezina mea implineste 3 ani. Nu stiu cand au trecut anii, ma uit la pozele de cand era micuta si usoara ca un fulg, cu un zambet stirb si ochi ce se pierdeau in ai mei.
Acum am o mica domnisoara voluntara, dragalasa, dodoloata, care imi omoara spatele cand vrea in brate.
Dar... una e sa ridici 4-5 kg si alta sa tii 18 kg.
Imi dau seama cat de mult a crescut atunci cand vine sa imi spuna "te iubesc", cand fredoneaza "I love you, baby", cand isi alege desenele pe care vrea sa le vada, "Tangled" si "tangonul" ("how to train your dragon") ramanand inca in top-ul preferintelor.
Inca asteapta insa sa o spal eu pe dintisori, inca inghite apa pt clatire si inca vine uneori ca un pui mic si neajutorat sa se cuibareasca langa mine. Inca fugareste pisici si motanul mamei are nevoie de ajutorul nostru ca sa scape din mainile ei, lasand in urma par care pluteste in urma mezinei lansate in urmarirea lui ca o cometa.
Ar hrani toti cateii, caprele, magarii pe care ii intalneste pe drum (avantajele vietii la tara), s-ar balaci in fiecare balta aflata in drumul ei, s-ar juca in praf sau in bolurile cu apa ale catelelor cat e ziua de lunga...
Nu ma stresez daca se murdareste, o schimb in unele zile si de 4-5 ori, o spal pe manute cand trebuie (se spala si ea, cu seriozitate, dar in mod ciudat nu prea ii reuseste operatiunea multumitor).
Inca stalceste adorabil unele cuvinte, inca se intampla sa nu inteleg mereu ce vrea.
Uneori surioara ei mai mare adopta rolul de baby-sitter si o scoate ea afara, cand eu nu am suficient timp sa stau cu ea. Aseara a intrat cu genunchii juliti si cu vreo 3 muscaturi de tantari, una dintre ele chiar deasupra ochiului. Offf. Mi-am pus deci in plan sa reinnoiesc stocurile de comprese sterile, de apa oxigenata, betadina si pansamente. Suficient pentru sezonul de julituri care se va incheia abia in toamna, cand nu va mai avea genunchii dezgoliti. Si in toamna va merge la gradinita si stiu ca ma asteapta vremuri grele. Nu atat pentru cum se va descurca cu viata de gradinita, ci mai ales pt interactiunea cu alti copii cand isi vor disputa jucariile. Pentru ca mica mea mica, are inca impresia ca jucariile altora sunt jucariile ei si jucariile ei... ei bine, sunt tot ale ei.
Inca duc munca de lamurire cu ea, sa invete sa imparta. Poate va reusi pana incepe gradinita.


4 comentarii:

  1. Ohooo,iar chestia cu impartitul ...si la noi aceeasi problema,hihihiii!Cred ca aproape toti copii sunt asa !
    Ii spun "LA MULTI ANI" de acum,sa creasca mare si sanatoasa,iar voua sa va incante sufletele !
    Va pup cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Beatrice, credeam ca a mea e unica! Zau ca prietenii ei cam de aceeasi varsta impart cu ea. Sau sunt oare intimidati de figura ei razboinica?
      Multumesc mult pt urari, va pupam si noi cu mult drag.

      Ștergere
  2. Uf...
    Să îţi trăiască! LA MULŢI ANI!
    Să vă trăiască...
    Sunt usor melancolic, am trei copii (să îmi trăiască! multumesc, la fel!) şi mor de dorul nepoţilor, care nu prea se întrezăresc în viitorul îndepărtat...
    Multumesc pentru vizită, onorat de cunoştinţă!
    Ca un bun cârcotaş ce mă consider, primul aspect ce mă interesează e textul! Şi aici mor de foame, nu am ce zgândări, totul e curat, frumos, corect! Nu că aş fi eu vre-o stea în domeniu, dar pe lângă nenumarate hibe de care sunt mândru, ce mai contează încă una!
    Frumoasă viaţa la ţară, mai ales când "şi la vară cald"!
    Să ne auzim sănătoşi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa iti traiasca copiii. Si nepotii vor veni ei, cand va fi timpul. Cam cum a venit mezina noastra :))
      Multumesc din suflet pentru urari si vizita. Si eu sunt onorata de cunostinta.
      Ca o buna gazda insa, nu te pot lasa sa flamanzesti. Cam cum ai vrea sa fie textul, ca sa ai ce zgandari?
      Sa ne auzim sanatosi!

      Ștergere