vineri, 6 iunie 2014

Ramas bun

Te-am intalnit acum 2 zile, ai trecut pe langa mine si m-ai salutat zambind. Ti-am raspuns si eu la salut si ti-am zambit. Erai sotul prietenei mele si stiam ca aveti probleme dar cine ar fi putut sa stie ce dureri se ascund in spatele zambetului tau? Ieri dimineata am vazut criminalistii si masina politiei in dreptul casei voastre. Seara am aflat ca ai murit si ca nu a fost o intamplare... Lumea vorbeste multe si e treaba ei sa vorbeasca si stiu ca ti-a parut rau pentru ca toata ziua de ieri a plouat.
Azi am aflat doar cu o ora inainte ca te inmormanteaza si am fost si eu sa te conduc pe ultimul drum. Si am plans, cu toate ca nu aveam de gand sa o fac. Si nu am plans pentru tine ci de mila celor lasate in urma. Pentru ca probabil daca ai fi putut, vazandu-le cum te striga si cum plang, cu fetele palide si abia tinandu-se pe picioare de durere, ai fi sarit din mormant sa le imbratisezi, sa le saruti, sa le asiguri ca totul va fi bine... Dar nu ai putut, ai stat doar acolo, intins intre cele 4 scanduri ale noii tale case, si ai acceptat sa iti fie tras valul peste fata... Oameni straini ti-au sprijinit fetele si pe umeri straini au plans...
Sunt furioasa pe tine pentru ca nu te-ai gandit la ce lasi in urma, la sotia ta, la fetele tale frumoase si minunate: cea abia iesita din adolescenta, cea in plina adolescenta si la mezina ta, atat de nevinovata si inocenta. Cea mica nici macar nu stie ca ai ales cerul in locul pamantului si ca nu te mai intorci.
Iti spun acum ramas bun, pentru ca acolo, pe marginea mormantului, nu am putut. Sa iti fie iertate toate greselile, cu voie sau fara de voie, si vegheaza, te rog, asupra fetelor tale, caci au nevoie. Dumnezeu sa te odihneasca in pace si sa iti gasesti linistea, suflete chinuit.
Ramas bun, D...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu