Halloween

Si a fost si halouin. O sarbatoare relativ draguta, cu iz de bal mascat dar care, din motive greu de inteles, a fost sarbatorita de grupa piticei mele fara sa fim anuntati si noi, parintii.
Am dus copila dimineata la gradi, cu instructiuni clare pt fie-mea mai mare sa o ia la o anumita ora, sa o lase sa se dea pe tobogan inainte sa plece, pentru a evita un concert de smiorcaituri si plansete pana acasa (cum a patit tat'su cand a luat-o de la gradi si nu a lasat-o sa isi faca placerea).
In ziua cu pricina am fost prinsa intr-un seminar cu pretentii mari dar rezultate slabe, asa ca am ajuns seara pe la 6 acasa. Am gasit o mezina pictata pe fata cu ceea ce am crezut initial ca sunt culori pt fata. Ca era doar o impresie falsa mi-am dat seama abia cand am vrut sa o curat. Sandra crezuse acelasi lucru, asa ca lasase pitica vopsita ca sa o admiram si noi.
Prima oara am incercat sa ii sterg bulina de pe nas (cica era pisoi). N-a vrut sa iasa. Am incercat cu servetel umed, nimic. Am insistat de i s-a inrosit nasul ca lui Rudolf si tot nimic. Am intrat in panica, am luat copila si am frecat-o sarguincios pe toata fata cu apa si sapun de i s-a inrosit toata fata, nu doar nasul. In cele din urma, dupa ce Ioana a inceput sa urle ca o usturau obrajii de la frecat si ochii de la sapun, am luat o pauza si am evaluat rezultatul. Inca nu iesise de tot culoarea, dar am luat o pauza pt linistire, apoi am reluat operatiunea de frecare cu servetele umede.
In cele din urma m-am declarat relativ multumita de rezultat si am intrebat copila cu ce a desenat doamna pe fata ei. Iar Ioana mi-a raspuns simplu :"cu carioci". Am intrat in vrie, ca nu imi puteam imagina ca exista un adult atat de inconstient incat sa scrie cu carioca pe fata copiilor.
A doua zi am dus eu pitica la gradi. Doamna educatoare nu era de dimineata, asa ca la pranz am urcat eu sa stau de vorba cu ea. Eram inca furioasa pentru suferinta provocata piticei din vina ei, si am fost cam dura in exprimare. Am vrut sa stiu in plus de ce nu ne anuntase ca vor avea petrecere, sa fi stiut si noi sa ii costumam, sa ii machiem de acasa sau sa le facem masti sau sa fi zis ca vrea sa ii deseneze pe fata si ii aduceam eu culori, ca am!
Mi-a zis ca a incercat mai intai cu trusa ei de farduri, cu rujurile ei si apoi abia a incercat cu carioci si a incercat ea mai intai si a iesit cu usurinta. Numai ca mainile ei nu sunt fetele copiilor, cariocile au si substante toxice in ele si orice adult stie ca nu scrii cu carioci pe piele! I-am spus ca sunt furioasa ca am fost nevoita sa o chinui pe Ioana din cauza ei, ca ma astept sa nu se mai intample vreodata sa faca experimente pe copilul meu, si ca daca se mai intamplaaaaa... Nu i-am zis urmarea, dar am apasat pe ultimul cuvant si m-am uitat urat la ea... Si cum eu am reputatia ca sunt cam ciudata cand e vorba de apararea copiilor mei, si-a cerut inca o data scuze si mi-a promis ca nu se mai intampla. Apoi imi spune ca ceilalti parinti nu s-au plans si ca ea i-a intrebat si ei au spus ca s-a curatat usor! Mda, stiu ca ceilalti parinti nu se plang, dar eu nu sunt ca ceilalti parinti! Pt mine e mai important copilul meu decat ce ar putea crede educatoarea, directoarea sau oricine altcineva despre mine daca imi cer dreptatea.
Ajunsa afara, gasesc doar o prietena cu copilul in aceeasi grupa cu fie-mea si o intreb daca fiu-sau a fost pictat pe fata."Da", imi raspunde ea. "Si cum l-ai curatat?" am vrut sa stiu. "Cu buretele, cu partea abraziva", vine raspunsul naucitor. Incercase si ea cu apa si sampon (la gandul ca daca intra in ochi nu ustura) si cum nu a iesit a trecut la metode mai dure. Credeti ca s-a plans? Nu, ca cica ce sa ii mai zica si ea educatoarei. Ca stie ca a gresit. Oare? Daca nici unul dintre parinti nu se plange de faptul ca micutul lui e testat pe post de cobai, de unde sa stie ca a gresit? Si daca nu stie, ce garantie ai ca nu se va mai repeta?