vineri, 27 septembrie 2013

Dracusorul

Pana de curand, mezina era un pic mai bleaga, adica lasa copiii sa ii ia jucariile, accepta sa fie data la o parte de la joaca, sa i-o ia altii inainte... Nu riposta, doar se punea pe urlat. Nu interveneam, pentru ca m-am gandit ca trebuie sa invete sa gestioneze singura situatia. La urma urmei, copiii sunt copii, se cearta, se impaca si eu nu ma vedeam "intrand" in copilul altcuiva sa ii fac observatie sau sa ma cert cu parintii. Atata timp cat nu se ajunge la pumni si imbrancituri, e totul ok.
Ieri insa am observat cu surprindere ca Ioana intinde calma o mana sa opreasca un baietel care vroia sa i-o ia inainte la tobogan, ii explica ceva si apoi se da ea, vadit satisfacuta.
M-am gandit ca e un pas inainte, ca invata sa ceara ce i se cuvine si sa isi impuna punctul de vedere atunci cand are dreptate.
Acasa insa, in timp ce colora si eu o intrebam ce a mai facut si invatat la gradinita, imi spune senina ca a batut o fetita. "De ce?" a venit intrebarea fireasca. "Pentru ca statea pe scaunul pe care il vroiam eu!" mi-a raspuns mezina. "Era scaunul tau?", am intrebat iar, incercand sa inteleg situatia. "Nu, al ei, dar il vroiam eu! Si ea nu vroia sa se dea la o parte!"
Ups. A fost data de atatea ori la o parte incat acum i se pare normal sa ceara si ceea ce nu i se cuvine. I-am facut instructajul pentru buna comuniune intre oameni, ca e ok sa cerem ce e al nostru, dar nu e deloc bine sa cerem ce nu ne apartine sau, si mai rau, sa luam cu forta. I-am explicat ca, daca vrem sa fim respectati, trebuie sa ii respectam si noi pe cei de langa noi. Nu stiu cat a inteles din ce i-am zis asa ca acum trebuie sa urmaresc cu atentie ce face, sa nu se transforme intr-o micuta tartorita ce terorizeaza copiii.
Deja ma imaginez cu o coada lunga de parinti suparati ca fie-mea le-a batut copiii. Ar fi insa doar o reeditare a situatiei de acum mai bine de 30 de ani cand veneau parintii la usa mamei, pt ca mama, dupa ce imi tinuse acelasi discurs, accentuand ca nu trebuie sa bat copiii decat daca sunt provocata, incheiase apoteotic "Daca vii acasa batuta, te bat si eu!". Eu am sarit partea aceasta in instructajul mezinei. Dar o fi, oare, de ajuns?

4 comentarii:

  1. :)
    oare proverbul cu aschia si trunchiul se aplica???

    RăspundețiȘtergere
  2. Fiica ta mi-o amintește pe a mea, la vârsta ei.
    Într-o seară, o amică i-a însoțit la baie pe cei doi copii ai mei, la spălatul pe dinți. Când a întrebat-o pe aia mică ce pahar preferă, aia i-a răspuns senin:
    -Pe cel pe care-l alege frate-meu pentru el.
    :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Absolut corect si de la sine inteles. Asta a fost cam cum era cu ai mei mai mari cand inca erau amandoi pana in 10 ani. O intrebam pe Sandra cu ce papusa vrea sa se joace si ea imi raspundea ca vrea masinuta lui Tavi. Si nu orice masinuta, ci pe cea cu care se juca el in acel moment.

      Ștergere