Schimbare de paradigma

De 2 zile stateam cu un aviz de la vama si mai asteptam inca unul, care trebuia sa soseasca aproximativ in acelasi timp. Azi am asteptat pana la 4, ajungand pe ultima suta de metri (mai exact cu 4 minute inainte de ora inchiderii) la biroul vamal. Aveam nevoie de continutul pachetului, cat mai repede si inainte de Rusalii, dar n-a fost sa fie. Dupa ce am terminat si deja eram in drum spre casa, ma suna fie-mea sa imi spuna ca a venit un mandat si avizul ala mult asteptat. Am luat foc instantaneu, pt ca avizul era cu data de 19. Macar ieri daca ar fi venit sau macar astazi pana am plecat, ar fi insemnat sa castig timp la comanda pe care o am si sa evit sa mai cheltui 7 lei (cat e drumul) fara sa pun si cheltuielile de magazinas. Si m-ar fi scutit de inca 1 ora jumate pe drumuri, cat imi ia mie sa ajung pana la biroul vamal si inapoi.
Nu va spun ce a fost in mintea mea referitor la postarita si modul in care isi face treaba si cum dauneaza lucrul acesta intereselor mele.
Insa, la intoarcere, m-am intalnit cu ea. Mergea grabita, cu niste hartii in mana, cu geanta aia mare de postas atarnata si cu o privire haituita si brusc mi-am dat seama ca saraca nici macar nu ajunsese acasa inca, la ora 7 seara si ca probabil nici nu va ajunge prea curand. Mi-am dat seama apoi ca e perioada cand se dau pensiile, alocatiile si ce or mai fi ele, de care uitasem de cand imi vine totul pe card. Si ca probabil are atat de mult de alergat incat numai de avizul meu nu mai avea chef.
Si stau si ma gandesc de cate ori in viata am judecat pripit o situatie, doar din punctul meu de vedere, fara a incerca sa ajung la fundamentul actiunilor altor persoane.