Scriam ieri despre motive de fericire. Azi insa plutesc. Nu numai ca imi vine combina, dar am aflat o veste pentru care imi vine sa chiui si sa cant prin casa. Prietena mea virtuala, Gabi , a iesit din spital si acum e acasa, inconjurata de cei dragi. Asteptam de mult vestea asta, de cand citisem cu lacrimi in ochi ca a fost la un pas de moarte dupa nasterea micutului, ca trece prin clipe foarte grele, ca nu il vede pe micul Vladimir, ca... o multime. E greu sa stii ca cineva pe care il simti aproape, cu care ai impartasit temeri, bucurii si sperante, sufera. Oarecum (pt ca suferinta ta nu se poate compara nici pe de parte cu a lui) suferi alaturi de el, ai vrea sa-i dai din puterea ta, sanatate din sanatatea ta, sa ii stergi lacrimile si sa ii pui pe buze un suras. Dar, gata! Ieri incepea o noua saptamana in spital, azi e in sfarsit acasa, alaturi de familie!
Asta da, motiv de fericire.
Fiti si voi alaturi de ea, traiti si voi bucuria ei, urati-i si voi sa se refaca repede (inca mai are mult de recuperat si mers la controale). Orice vorba si gand bun ii vor da mai multa putere si vor grabi vindecarea.
marți, 2 august 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
of, ce m-ai facut sa bocesc :) Stii ca daca ajung anul acesta la mare, musai trebuie sa ne vedem, nu? :) visez.. sau poate nu... dar stiu sigur ca ne vom vedea, candva. ;)
RăspundețiȘtergereiti multumesc din suflet pentru sprijinul acordat. a contat si conteaza enorm!!
te pup.
Scumpa mea, scuze, nu am avut intentia sa te fac sa bocesti. Cu venitul la mare stai cuminte, refa-te mai intai. Avem timp la anul, cand e si Vladimir mai mare si bine infipt pe picioruse si se poate juca si el cu fetele.
RăspundețiȘtergereNu ai pentru ce sa imi multumesti, eu nu am facut nimic concret. Familia ta minunata insa are tot respectul si admiratia mea. Si tu mai ales, pt taria si delicatetea de care ai dat mereu dovada.
Te pup cu drag si abia astept sa citesc numai vesti bune si ce nazbatii mai fac fratii...