La primii doi copii presupuneam, fara sa ma indoiesc prea mult, ca sunt o mama care vrea binele copiilor si actioneaza in consecinta. Nu prea era net, nu erau prea multe surse de informare, nu prea aveam timp de stat si cautat retete, pampersi, informatii...
Odata cu nasterea Ioanei, mi-am dat seama ca sunt total depasita. Copiii sanatosi, iubiti si inteligenti din ziua de azi mananca bio, se c...a in scutece eco si sunt purtati (in sling, mei tai, wrap etc) in permanenta de mamici. In plus, sunt educati de mici (cateva zile daca e posibil) sa faca la olita.
Mie imi e jena de-a dreptul sa recunosc faptul ca Ioana mananca de toate (inclusiv inghetata si ciocolata), a folosit numai scutece de unica folosinta, am dus-o mai mult in carucior decat in brate din cauza coloanei (mai ales ca asa am si eu sprijin), pe la 9 luni i-am luat si premergator pt ca spatele meu refuza cu incapatanare sa se indrepte dupa ce sustineam cateva minute copila dornica de miscare (ziceam ca ma descurc fara, ca asa se recomanda acum desi la ceilalti nu am avut probleme) si doar de cateva zile a inceput sa ceara singura sa faca la olita si sa o aduca singura. Azi chiar a fost prima zi in care a iesit afara la plimbare fara sa simt nevoia sa ii pun un scutec pt siguranta.
Pot spune in apararea mea doar ca am stat si stau cu ea acasa si acum, in timp ce primii s-au obisnuit de la 1 an cu viata de gradinita, ca a fost alaptata pana aproape de 2 ani (au lipsit doar 5 zile), ca a dormit cu noi in pat tot pana aproape de 2 ani, cand a inceput sa nu prea mai aibe loc, ca stam si ne jucam (dupa ultimele tendinte insa se pare ca nici asta nu e bine) si ne dragalim. Ups, mi-am amintit ca o mai las si sa se uite la televizor si ca "Tangled" sau "O poveste incalcita" l-am vazut de vreo 30 de ori (pe putin) pana acum.
Uneori simt ca traiesc pe o planeta diferita. Invat din mers, dar cateodata instinctele imi urla atat de tare ca indiferent cat o fi de la moda metoda x de crestere/educare a copilului nu e musai sa aplic si eu, incat ma simt ca ultimul om ca nu vreau binele copilului meu.
Oricum banuiesc ca mai toate mamicile fac parte din vreun grup de pe yahoo, fb, forum, twitter sau orice alt mijloc de comunicare in masa. Eu nu fac exceptie. Asa am aflat despre "conceptul continuum", si exemplele date mi s-au parut cam fortate, cam scoase din istorie si reinterpretate, asa ca e musai acum sa citesc respectiva carte sa vad daca iar ma pot considera o gica contra si o mama denaturata. Pleznesc de curiozitate, pt ca pe celelalte mamici le-a miscat profund si au inteles multe adevaruri, ramase deocamdata (cel putin pana la lecturare insotita de iluminare) inaccesibile mie. In timp ce eu...
Lasati ca va spun concluziile la sfarsit.
Totusi, sa nu va asteptati la o reabilitare drastica a mea sau a conceptiilor mele. Tare mi-e sa nu concluzionez la sfarsit ca sunt depasita sau denaturata
sâmbătă, 12 mai 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Mi-a atras atentia titlul tau in blogroll la Bea. Daca stiam ca de la cartea asta vine intrebarea, nu mai veneam :).
RăspundețiȘtergereO sa vezi ca nu e nicio experienta transcedentala, e doar o poveste. Din care poti sa tragi niste concluzii de bun simt, dar nu sa rezolvi ecuatia parintelui perfect.
Insa imi place cum scrii, m-am amuzat copios la faza cu olita pentru ca si noi suntem la etapa aceasta si citind despre training am dat peste o poveste in care un copil de vreo patru luni era dresat sa faca pipi...
Iti multumesc mult pentru vizita. Ma bucur mult ca titlul te-a intrigat suficient incat sa te aduca aici, chiar daca nu e ceea ce te asteptai :)
ȘtergereA fost o intamplare fericita care m-a dus si pe mine pe blogul tau. Mai mult decat cum scrii imi place cum gandesti, asa ca te voi mai vizita din cand in cand. M-am si abonat, dar de pe contul de wordpress, pe acela l-a bagat automat si vad ca tot de pe acela pot sa comentez.
"Potty training" oricum e controversat, de fapt varsta de la care il poti invata pe micut. La varste mici mie mi se pare dresaj, la varsta la care e pregatit e doar o etapa naturala, din punctul meu de vedere. Noi am ales calea "soft", fara constrangeri, fara chinuit copila si alergat cu olita dupa ea. Primii doi au invatat la cresa sa stea pe olita de la un an. Cu mezina am in plan sa isi incheie antrenamentul pana in septembrie, cand incepe gradinita. Am promis directoarei ca voi duce un copil care nu are nevoie de pampersi :)
Puiul meu merge deja la gradi (are 2 ani si 4 luni) si am inceput timid antrenamentul la olita. Ai dreptate ca trebuie sa fie naturala trecerea, in consecinta noi am inceput prezentandu-i olita, chilotii cu personajele lui preferate (trenuletele :) ), asta timp de doua ore pe zi, dupa ce ajungem acasa seara. Probabil ca in doua-trei saptamani vom cere si la gradi sa il tina cu chilotei pentru ca progresele se vad, cere la olita daca nu este foarte concentrat pe ceea ce face iar in week-end, cand venim de afara, are scutecul uscat si, la fel, cere la olita.
RăspundețiȘtergereMa bucur ca la voi a fost simplu, felicitari!
Cristina, puiutul tau e mai avansat ca mezina mea, felicitari! Ea inca nu merge la gradinita, desi are 2 ani, 10 luni si 2 saptamani. Abia din toamna am reusit sa o inscriu. Tentative de invatare la olita am mai avut, dar urla de se auzea pana in capatul strazii, asa ca am abandonat. Nu am vrut sa o fortez sau sa o sperii insistand. Speram doar sa nu poarte pampers pana la adolescenta.
ȘtergereAcum se pare ca e pregatita, isi ia singura olita, se asaza si apoi imi arata. Deja ziua nu mai poarta pampers, noaptea insa prefer sa ii pun, deocamdata. E o schimbare fantastica in doar cateva zile. Sunt constienta ca altii au trecut olita la "achizitii" mult mai devreme ca pustoiaca mea, dar eu prefer sa o las in ritmul ei decat sa o fortez prea tare (adica tatonez terenul si tot incerc sa o conving de pe la 2 ani, fara insa sa insist prea tare)