Rautate sau ignoranta

Nu incetez sa ma minunez de rautatea unora care se considera altruisti si plini de compasiune dar nu suporta sa vada cum o multime de oameni se mobilizeaza pentru un scop nobil.
Evident ca fac aici referire la babycafe, unde am descoperit o mare familie si un spirit de solidaritate cum nu am mai gasit nicaieri in lumea virtuala si la concursul de pe cancan, unde dorintele se pot preschimba in realitate.
Nu inteleg de unde vine nevoia unora de a murdari ceea ce e frumos, de a nega ceea ce e evident si de a incerca sa faca rau psihic cel putin, daca nu fizic, celor care au nevoie de incurajari.
Aceasta e lumea in care traim si e putin trist ca nu toti reusesc sa se ridice deasupra ambitiilor personale pentru a face un bine dezinteresat.
Sa fii tratat ca arogant cand vrei doar sa ajuti ma face sa imi doresc sa imi fi crescut copiii intr-o alta lume, mai buna si mai altruista.
Insa nu e totul pierdut atata timp cat mai exista oameni de suflet... pe net si in afara lui...

reclama Delaco

Suntem o societate de consum. In consecinta, apar noi si noi reclame. Unele dragute si inofensive, cum sunt cele de la Orange, care le plac si copiilor, altele care ma fac sa-mi vina sa urlu.
Una dintre ultimele reclame vazute e cea de la delaco, aia cu cascavalul, unde un individ intra intr-o clasa si sperie copilasii. Dincolo de faptul ca urla la ei, facandu-te sa te intrebi in mod normal ce pazeau directoarea sau directorul scolii si invatatoarea, mesajul emis e cel putin ciudat, daca nu revoltator din punctul meu de vedere. Anume ca mai importanti sunt muschii decat creierul, lucru exact pe dos decat ce vreau eu sa-mi invat copiii.
Intr-o tara in care oricum avem incultura si manele, propagarea ideii ca nu conteaza cat de destept esti ca altii care au "cascavalul" trec oricum inaintea ta, mi se pare daunatoare si de prost gust.
Ma deranjeaza reclama asta poate chiar mai mult decat fundul Raduleascai bombat pe toate bannerele si gardurile orasului, cu mesajul ala neconvingator si ambiguu impotriva fumatului. Nu stiu daca se poate lua atitudine impotriva celor care vin cu reclame de doi bani, cu mesaje daunatoare, dar as vrea sa se poata face ceva.

Copilarie

Privind azi un blog plin de poze ale unui pusti spaniol mi-am dat seama brusc cat de mult semanam toti. Acelasi ras, poate cam aceleasi experiente (tobogan, de-a v-ati ascunselea, jocuri cu mingea sau mazgalit peretii), toate sunt incredibil de multiplicabile. Poate difera un pic mediul in care se intampla, dar... doamne, cat seamana oamenii...
Si totusi desi semanam atat, si avem parte uneori cam de aceleasi experiente pe drumul nostru spre cunoastere devenirea noastra e diferita iar unii dintre noi sunt mai greu incercati de soarta...