Ajuta-ma sa pot!

Domnisoara personalitate creste. Nu ii place sa se joace singura mai mult de 10 minute, asa ca in permanenta cineva trebuie sa fie langa ea, sa se joace. Si in plus, mica mea mica a inceput sa ceara ajutorul, intr-un mod pe care nici unul din ceilalti doi nu l-a folosit inainte.
- Ajuta-ma sa pot, aud glasul ei cristalin. Incerc sa scriu pe blog, sa imi verific mail-urile, sa mai socializez un pic pe fb. Ioana insa considera ca un sfert de ora, cat am de cand m-am asezat la calculator, e arhisuficient pentru mine. In consecinta, ma roaga iar "Ajuta-ma sa pot!".
- Ce sa poti, Ioana?
Taraie dupa ea una din cutiile mele, atat de pretioase pentru ceea ce fac. A reusit sa ii rupa o parte si convinsa ca acum e inutila pentru mine, trage de ea, in incercarea disperata de a o instala in camera. Nu prea ii reuseste insa, asa ca are nevoie de ajutorul meu. O ajut sa aduca imensa cutie langa mine, si privesc mezina cum isi cara in cutie o perna si o paturica, se instaleaza confortabil in patutul injghebat si imi cere pentru a mia una oara sa ii pun "Tangled" - "O poveste incalcita". E gata de vizionare, neastamparata mea.
Am incercat cam toate productiile Disney, am vizionat nenumarate editii "Baby Einstein", am ascultat cantecele pentru copii in romaneste si "baby songs" (apropo, ultimele sunt minunate), dar ea se intoarce mereu la "Tangled". Am si pierdut sirul vizionarilor, dar cred ca am depasit 50.
A invatat deja cantecelele si are o simpatie extrema pt Maximus, calul zapacit din poveste. De fapt, banuiesc ca Maximus e vinovat pt nenumaratele vizionari.
Reusesc intr-un final sa o scot din cutie sa isi continue vizionarea din pat si adoarme usor, incheind o dimineata zbuciumata, cu plimbare si joaca multa si dans (a inaugurat noul ei tutu). Am si eu cam o ora de respiro, pana cand se va trezi si va trebui iar sa fiu doar mama Ioanei.

Va las sa va delectati cu Ioana in actiune, acasa la prietena si vecinica mea

In plan secund sunt fetita (in tutu roz) si nepotica prietenei mele.