Fiecare zi e o noua provocare, un nou inceput, un pas inainte pe drumul acumularii cunostintelor necesare pentru viata si a experientelor uimitoare care fac din lume un loc "altfel", doar pt ca Ioana iese la plimbare.
Indiferent ca e vorba de spiritul de independenta care o face sa mi-o ia inainte
sau revenirea la mami, care o determina sa ma astepte,
sau de pietrele lasate pe marginea trotuarului de catre cei care au "reparat" drumul si care neaparat trebuie puse la locul lor,
merita in final un zambet in soare.
sâmbătă, 21 aprilie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ce zulufi frumosi are zambareata ta! :)
RăspundețiȘtergere... si ce par lung!
... cat despre asteptat.. e bine totusi ca te asteapta! :P
Gabi, si scumpetea ta micuta e zulufata, draga de ea!
ȘtergerePe Ioana nu am tuns-o niciodata, impotriva presiunilor de a o tunde "sa i se indeseasca parul"!
Da, ma asteapta cand i se pare ca s-a indepartat prea mult. Cred ca realizeaza ca muma-sa nu are picioarele la fel de zdravene ca ea :))
Ce mare s-a făcut gogoșica voastră!
RăspundețiȘtergereȘi frumoasă, cârlionțată, hărnicuță!
O bucurie pentru ochi și -sunt sigură- pentru suflet! :-*
@slvc, multumesc mult. Creste pitica noastra si e intr-adevar o bucurie
Ștergere