Mezina canta prin casa "aieiuia" (ceva gen aleluia pt necunoscatori). De unde a auzit nu am habar, nici unul din noi nu le are cu mersul la biserica si nici la Trinitas nu ne uitam. Dar ea e convinsa, asa ca urla cat o tine gura. Mai face cate o pauza ca sa muste din "tocov" (morcov). Ar manca cel putin cate un kg pe zi daca i-as da. Cam pe acelasi plan cu pasiunea pt tocovi este si cea pentru tatofi (cartofi), mai ales cruzi. E in stare sa rontaie odata un tatof mediu si de cate ori curat pt diverse mancaruri are grija sa vina sa isi ceara portia. Nu stiu pe cine mosteneste, ca pe mine numai gandul la cartofii cruzi ma ingrozeste, dar aceeasi pasiune a avut-o si sora-sa. Cum citisem in copilarie o carte (nu mai stiu care) in care o scena cuprindea rontaitul cartofilor cruzi, care ar feri cica de scorbut, o las sa isi faca damblaua.
In rest... creste. Dolofanica, bucalata, am cam inceput sa imi fac insa griji pt dimeniuni. Nu ma refer la faptul ca are 17 kg si ca e mai inaltuta cu cateva degete fata de copiii de varsta ei. Ma refer la faptul ca de vreo 3 luni nu am mai avut curiozitatea sa ii masor talia si cand am masurat-o acum 2 zile, ca sa stiu cat de mare ii fac bolero-ul pe care il am in plan pentru ea, am ramas socata, asa ca am masurat-o de 3 ori, doar ca sa imi dea aceeasi valoare :64 cm. Eu stateam linistita ca are 53/54 cm... Mai are un pic si o ajunge pe sora-sa. Pot doar sa sper ca va creste, se va inalta si cm din talie se vor cam duce.
Vorbeste tot mai mult, inca stalceste unele cuvinte si in mod ciudat, cand vorbeste la telefon nu mai intelegi nimic. Zilele trecute radeam cu Vali, nasica ei, despre convorbirea lor telefonica. Daaa, au vorbit, insa Vali stia ca doar trebuie sa aprobe, nu e musai sa incerce sa isi dea seama ce spune. A inteles doar "Buna" si "pa", ce a fost intre acestea e un mister chiar si pentru mine.
Canta, danseaza, ii sterpeleste sora-sii creta si imi deseneaza pe mobila (cred ca trebuie sa ii fac rost de o tabla), dar e simpatica foc atunci cand incearca sa stearga si urmele cu o carpa.
Mai scriu ce face si altadata, acum va trebui sa o scot un pic la plimbare.
O zi minunata tuturor
miercuri, 4 aprilie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Fiu-meu se inchina atunci cand trece prin fata bisericilor (si a caselor care ii seamana lui a biserici, ma rog :))) Si o face taaare simpatic, ca nu e in stare sa isi faca o cruce normala, se inchina cam ca aurolacii de la metrou, repede, stramb si in 2 puncte =)) Apoi se uita mandru la noi, sa-l laudam.
RăspundețiȘtergereNici noi nu suntem bisericosi din cale afara, dar nici certati cu biserica, suntem asa, oarecum neutri. L-a invatat bona pe care a avut-o in Bucuresti sa se inchine si pe el l-a distrat maxim, se pare :))
Cartofii cruzi sunt indicati pt afectiuni gastrice, in general. Ulcer, gastrita, d-alea. probabil ca nu e cazul, dar sa-i fie de bine :)
Ha, ha, cred ca e un scump.
ȘtergereNoi nu suntem certati cu biserica, doar cu preotul. De cand a incercat sa imi impuste cateaua, il ignor cu desavarsire, chiar daca ne mai intersectam pe strada.
Cu cartofii, m-ai linistit. Ma gandeam eu ca nu ii dauneaza, dar daca ii si ajuta e un plus. La cate chestii gazduieste zilnic stomacelul ei, cred ca e bine sa aibe ocazional si un topping de cartofi.