Gandul meu e gand de seara, aninat in plasa vremii
Colindand in miez de toamna cu parfum de mirodenii
Gandul meu e gand de mama, zambet cald topit in gene
de copila alintata, mangaiata de Mos Ene.
Gandul meu e-o picatura, vag zburdand in ploi de noapte,
susurand apoi sagalnic vantului tacute soapte,
Si in noaptea-ntunecata, doar cu ploaie, fara luna,
Gandul meu va spune simplu…shhhh… e timpul… noapte buna
aste rime se aduna langa tampla-mi obosita
RăspundețiȘtergeresi-mi ridica o spranceana cu-o mirare linistita.
cant de leagan mi se pare ca in palme-mi se aduna
si-l presar peste-amandoua, mama, fiica: noapte buna!
Cantul tau aduse noapte linistita si-mpacata
RăspundețiȘtergereCreionand in fuga parca amintiri cu-"a fost odata".
Si in schimb drept multumire, om bun, rogu-te primeste
Cant de mama si de fiica, magic, cum e o poveste...
Măi, eu ce mă fac, că n-am dicționarul de rime la mine? :D
RăspundețiȘtergereÎntotdeauna i-am invidiat un pic pe cei care pot scrie versuri. Io-s mai prozaică așa... :)
@slvc, talentul tau in ale scrisului nu il egaleaza nimeni iar umorul fin si subtil care tasneste din randurile tale e invidiat (in sensul bun) si admirat de multi, inclusiv (si mai ales :D) de mine
Ștergere