marți, 1 octombrie 2013

Ganduri

Gandul meu e gand de seara, aninat in plasa vremii
Colindand in miez de toamna cu parfum de mirodenii
Gandul meu e gand de mama, zambet cald topit in gene
de copila alintata, mangaiata de Mos Ene.

Gandul meu e-o picatura, vag zburdand in ploi de noapte,
susurand apoi sagalnic vantului tacute soapte,
Si in noaptea-ntunecata, doar cu ploaie, fara luna,
Gandul meu va spune simplu…shhhh… e timpul… noapte buna

4 comentarii:

  1. aste rime se aduna langa tampla-mi obosita
    si-mi ridica o spranceana cu-o mirare linistita.
    cant de leagan mi se pare ca in palme-mi se aduna
    si-l presar peste-amandoua, mama, fiica: noapte buna!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cantul tau aduse noapte linistita si-mpacata
    Creionand in fuga parca amintiri cu-"a fost odata".
    Si in schimb drept multumire, om bun, rogu-te primeste
    Cant de mama si de fiica, magic, cum e o poveste...

    RăspundețiȘtergere
  3. Măi, eu ce mă fac, că n-am dicționarul de rime la mine? :D
    Întotdeauna i-am invidiat un pic pe cei care pot scrie versuri. Io-s mai prozaică așa... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. @slvc, talentul tau in ale scrisului nu il egaleaza nimeni iar umorul fin si subtil care tasneste din randurile tale e invidiat (in sensul bun) si admirat de multi, inclusiv (si mai ales :D) de mine

      Ștergere