Tunsoare de vara

Acum cateva saptamani am bagat foarfeca pentru prima oara dupa mot, in pletele mezinei. Onduleurile din varf, rasucite artistic, ingreunau mult pieptanatul, asa ca intr-un avant de "generozitate" am scurtat un pic parul cretulinei, ca sa nu o mai aud urland ca din gura de sarpe.
I-am luat si spray-ul acela minune de la Avon care se presupune ca usureaza pieptanatul, si tot degeaba, tot munca de lamurire si urlete tribale insotesc fiecare operatiune de aranjare a parului.
In general insa, pitica e totusi destul de intelegatoare si sta sa o trag de par pieptan. Totusi, acum vreo saptamana, in graba ei de a iesi mai repede afara a refuzat cu indarjire sa se lase pieptanata. Scutura din cap ca un calut, lacrimi de crocodil curgeau pe obrajori si am bagat iar foarfeca in parul ei, obtinand astfel o noua tunsoare, mult mai usor de intretinut, si totusi destul de lunguta, spre marea mea mandrie.
Ieri am lasat un pic pitica singura, in timp ce eu eram la bucatarie.
Mica mea are o foarfeca pentru hartie, in aparenta inofensiva, si care e folosita in general pentru a face bucatele din orice revista, ziar, etc care ii cade in mana. Cum nu mi s-a parut pana acum o activitate periculoasa si cum ii produce multa incantare, am lasat-o pana acum sa se joace, de obicei insa cand sunt aproape.
Ioana si-a luat ieri deci olita, s-a asezat pe ea, a luat foarfeca, avea ziare alaturi... Si cand am venit in camera bucalata mea avea foarfeca intr-o mana, o suvita destul de groasa in cealalta si langa ea trona o mica gramajoara de par. S-a tuns artistic, pe langa ureche, doar intr-o parte, asa ca a trebuit sa incerc sa indrept cumva situatia. Asa s-a pricopsit Ioana cu o noua tunsoare, si sper acum din suflet sa fie ultima din vara asta.
Aici e imediat dupa ce s-a tuns singurica, inca imbufnata ca i-am luat foarfeca.
Oricum, spre deosebire de sora-sa, care isi luase tot bretonul, pana aproape de radacina, ea arata ceva mai bine.