Capsule de fericire

Exersez fericirea in capsule de timp, mici, delicate si cu atat mai pretioase.
S-au acumulat atat de multe griji si ganduri incat uneori uit sa ma mai bucur. Si atunci evadez din realitate si imi traiesc fericirea in capsule.
Pentru moment las de o parte tot ce m-ar putea bruia (lipsa sotului, grijile pt sanatatea lui, facturile care se acumuleaza, examenele copiilor mai mari si alte multe lucruri) si imi permit sa fiu fericita, cu picatura.
Ieri un drum pana la posta s-a transformat pentru mezina intr-o adevarata expeditie. E adevarat ca am ocolit mult si ne-am plimbat fara graba, lasand pitica in iarba sa culeaga buruieni si sa admire gaze. Si cum e multa iarba, a avut copila ce sa adune.

Intoarcerea la copiii de pe strada, a insemnat pentru Ioana continuarea aventurii. Micuta iubeste animalele, le-ar aduna pe toate acasa. Vecinii mei au pisici, noi nu avem din cauza "animalelor" care le-au declarat razboi pe viata si pe moarte. Asa ca, atunci cand am vazut-o pe Ioana cu ceea ce am crezut ca e pisoiul vecinilor, nu mi-am facut deloc probleme. Problemele au inceput abia cand s-a dovedit ca nu e pisoiul lor si Ioana a vrut sa il ia acasa. Am incercat noi sa scapam de el, dar indiferent cum l-a tinut mezina, cat l-a agitat si strans de gat (abia il scoteam din mainile ei), odata lasat jos tot dupa noi venea.
Si pentru ca e musai sa va arat cum se poarta pitica mea cu pisoii, trebuie sa va arat filmuletul acesta