Ma doare cumplit, inca, moartea in chinuri a micilor ingeri de la Giulesti. Cateva zile am plans, mult, neostoit, pe ascuns, sa nu ma simta pitica. Am asteptat sa treaca, sa se estompeze, dar inca nu pot trece peste. De cate ori imi strang micuta in brate, imi incurajez copiii mai mari, fac planuri... ma gandesc la ei si la parintii lor. La cumplita, infioratoarea lor moarte, la viata lor curmata in chinuri groaznice inainte de a incepe si la sufletele sfasiate de dor, de durere, de revolta, de neputinta, ale parintilor.
Zile in sir m-am gandit ca daca as fi fost acolo as fi facut ceva... Imi vine sa urlu cand ma gandesc, scotand asistenta care nu a fost prezenta din ecuatie, cati oameni au stat pe hol impasibili si nu au facut nimic. Cum au putut sa le auda plansetele si sa nu sparga usa aia? Cati ar fi fost salvati daca s-ar fi actionat de la inceput?
Si-mi vine sa urlu iar, de ciuda si neputinta. Si cand am auzit ca si jucariile puse pt ingerasi au fost furate mi-a venit sa imi iau lumea in cap si sa plec din tara asta care se transforma treptat in mormant
Nici cuvinte nu mai am sa imi strig furia si frustrarea ce imi inlocuiesc tristetea....
miercuri, 25 august 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
e o durere cumplita, extinsa, insa nesimtita de cei de sus... de cei care pot face ceva... care pot sa pedepseasca adevaratii vinovati.
RăspundețiȘtergereDraga mea....cuvintele sunt de prisos... cine are copil stie ce inseamna...e cu adevarat o tragedie ...acum fac mare valva dar sigur nu se va schimba nimic,alte tragedii vor aparea cu timpul..usor,usor alunecam pe o panta spre dezastru.Te pup si capul sus pentru minunile tale...ma gandesc cu groaza ce le putem oferi copiilor nostrii in aceasta tara de kk-o.
RăspundețiȘtergereg.cojocaru, ai dreptate, e o durere cumplita, extinsa, imensa, dar nu pt cei de sus. Din pacate nu e vb doar de pedepsirea vinovatilor, ci si de luarea tuturor masurilor necesare pt evitarea unor asemena tragedii in viitor.
RăspundețiȘtergereMirela eu sper inca sa se schimbe... dar imi incurajez copiii sa invete bine ca sa poata pleca din tara. Nu vad din pacate, aici, pt ei, nici un viitor. Si probabil ca mai sunt si altii care gandesc ca mine