Iubita mamii... mare

Au trecut 13 ani si o zi de cand prima mea fiica a venit pe lume. Privind-o acum, retraind momentele acelea, m-am simtit cumva in afara timpului.
A crescut puiul mamii. A devenit o adolescenta frumoasa (cra-cra), desteapta, dar, cel putin in ultima perioada, f aeriana. Inteleg si eu ca la varsta asta sunt deja probleme existentiale, soptite si povestite doar intre prietene. Si ca mama e un pic cam anacronica si cam dura cand impune ora de intrare in casa... Peste un an iubita mea va avea buletin, peste alti 4 drept de vot si de conducere...
Parca ieri ma plimbam pe holurile maternitatii asteptand sa o aduc pe lume. S-a lasat asteptata si a trebuit sa fie convinsa sa iasa. Noroc cu mama, ca pe mine nu ma luasera asistentele in serios iar doctorul meu calarea camilele prin Egipt. O saptamana am facut naveta intre casa si spital, ca aflasem eu ca miscarea ajuta la nastere si trebuia sa imi vad celalalt pui. Deci dimineata asteptam vizita medicului apoi plecam acasa si ma intorceam la vizita de la 7 seara. Erau si ei multumiti ca ma aveau la inventar, eram si eu multumita ca pot sa imi vad familia. Si asta pana s-a saturat mama si a vb cu o moasa. Nu stiu cum o cheama, stiu doar ca a avut maini de aur, am nascut cu dansa in 2 ore.
Si de atunci au trecut 13 ani. Iar puiul meu tot mai independent si cu idei personale se pregateste pt spectacolul de peste 2 zile. Si eu ii tin pumnii de acum, cand nu ii am ocupati