Am gasit ratacita poezia asta, scrisa intr-un moment de deznadejde, mai demult. O scriu aici pt ca mi-e teama ca, daca o pierd iar, cine stie cand sau daca o mai gasesc. Cred ca e inca ancorata in prezent, asa ca...
Spune-mi, Doamne, cine hotărăşte
câtă suferinţă-avem în viaţă,
cine drămuie la fiecare-n parte
umilinţa pentru o povaţă?
Cine hotărăşte bogăţia,
traiul fără griji şi fără muncă,
şi ne îngenunche pe noi, restul,
plecând capul "Înţeles, poruncă!"
Şi când ni se pare că-i mai bine
cine, Doamne, spune că ajunge
şi ne-aruncă iar în deznădejde,
nevrând sărăcia s-o alunge?
Doamne, dacă-auzi cum plâng săracii
pleacă ochii şi ajută-i iară,
şi din iarna deznădejdii plănse
fă să fie iarăşi primăvară.
Dă-le pâine, Doamne, şi speranţă,
dă-le dreptul de-a-şi decide soarta,
si când vin cu mâinile întinse,
Doamne, te implor, deschide poarta!
marți, 19 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu