Fructe si iar fructe

Visinul parintilor mei e o minune. L-au luat din curtea mea cand era doar un bat mic si pricajit, o mladita rasarita in urma visinului sacrificat cand ne-am mutat (era chiar in mijlocul curtii si am avut nevoie de un excavator in spate). A trecut excavatorul peste bietul visin si l-a culcat la pamant. Am plans dupa el 2 zile, dar din el au rasarit plantute noi. Doi lastari i-am oprit, unul l-am dat parintilor. Inca unul a evadat in curtea vecinului.
Ai mei nu prea stiu sa faca visine. Cred ca s-au vorbit intre ei sa tina doliu. Deja sunt hotarata sa le arat toporul si sa-i amenint ca vor avea soarta predecesorului lor daca se incapataneaza sa ma lase fara visine de dulceata, dar cred ca deja stiu ca nu o sa ma indur sa ii tai. Chiar daca nu dau fructe, dau umbra catelelor mele. Va trebui insa sa ii trimit la un schimb de experienta la tata in gradina.
Ma intorc deci la visinul lor si la fructele lui. O incantare... Sa tot privesti asemenea crengi incarcate (bravo lui, ca asa voi avea si eu dulceata visata). Scuzati calitatea pozelor, dar telefonul e singurul dornic sa ma ajute la imortalizarea momentelor.

 Tot in gradina parintilor mei este si un prun mic dar voinic si darnic,

 un cais

 si un cires care face cirese amare.

Mai sunt si 2 piersici, dar din aia am si eu si sunt si ei plini de fructe, asa ca lor nu le-am mai facut poza.