Mi se intampla uneori sa mai iau caruciorul cu mine, atunci cand am mult de mers pe jos, am si cumparaturi de facut si stiu ca mezina nu ar face fata. E adevarat ca mai mult pitica merge pe langa carucior, dar e bine sa stiu ca atunci cand oboseste nu trebuie sa o car in brate (are 17 kg iar spatele meu nu mai e ce a fost) si in plus am si unde sa imi pun cumparaturile.
Aud insa, invariabil, pe diferite tonalitati si voci, la fiecare asemenea plimbare: "Vaaaaai, ce rusine! O fetita atat de mare sa mai mearga in carucior?".
Zambesc si trec mai departe caci stiu ca daca apuc sa scot un cuvant nici marea n-ar mai spala-o pe binevoitoarea cu pricina.
Nu stiu si nici nu pot pricepe de ce sunt atatia care isi inchipuie ca modul in care si-au crescut copiii/nepotii/verii/vecinii este singurul valabil, de ce se simt automat obligati sa iti impartaseasca din experienta lor si sa te sfatuiasca si de ce se supara daca ii ignori.
Pt mine fiecare zi alaturi de pitica e o binecuvantare, chiar daca uneori barometrul meu indica nori de furtuna si vijelie. Ceilalti au crescut, parca nici nu mai au nevoie de mine, dar cea mica inca e dulce si lipicioasa (cand vrea, bineinteles).
E adevarat ca inca nu stie teorema lui Pitagora, inca mai poarta pampers, inca refuza cu incapatanare sa spuna o poezie, desi stie, inca refuza sa isi spuna numele atunci cand e intrebata si deja considera ca are 3 ani. Saluta pe toata lumea pe strada cu "buna ziua" si se uita la om pana cand i se raspunde. Celor cunoscuti li se adreseaza cu "buna, puiu! Ce faci?" Si cu nasucul carn, obrajorii rumeni si parul carliontat, pitica mea starneste zambete. Poate ca nu va iesi din ea un mare matematician si nici nu va descoperi o noua teorie a universului. Poate nu va avea reusitele altora, nici logica lor si nici drumul ei spre devenire nu va intra in fagase unanim acceptate de societate.
Daca insa isi va pastra naturaletea si dragostea pt oameni, daca va fi sanatoasa si fericita in alegerile ei, atunci eu nu voi putea fi decat multumita.
marți, 27 martie 2012
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
17 kg, cred ca e delicios de bucalata. Sa fie ea sanatoasa si celor care comenteaza ... numai de bine. :)
RăspundețiȘtergereAndreea, multumesc mult. E bucalata si dragalasa, cred ca parul completeaa restul Pup mandretea de Cezara, este o scumpete de fetita. Si cred ca si tu te-ai lovit de binevoitoare din astea, numai bune de pus in rama.
Ștergere:) eu primesc remarci de gen adresate lui Vladimir... care are 9 luni. :)))
RăspundețiȘtergeree bine ca nu le pui la suflet!
Gabi, probabil ca se asteapta ca Vladi sa sara din carucior si sa te duca el pe tine :)). Deci m-ai linistit, credeam ca numai eu dau peste specimene din astea.
ȘtergereEu incerc sa nu pun la suflet, desi uneori imi sta pe buze o replica ironica cel putin, daca nu rautacioasa. La urma urmei, pe unii doar atat ii duce capul si de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere. Asa ca ii las in pace si-mi doresc doar sa ma lase si ei pe mine.
Pupa obrajorii scumpi ai Mariei si ai lui Vladimir
Ai dreptate. Sfaturile astea nu sunt general valabile, pentru că nici copiii nu sunt identici.
RăspundețiȘtergereDar poate că femeia respectivă nici n-a făcut o observație, ci doar încerca să te ajute în felul ei. Am mai văzut așa ceva prin parcuri. Pune-te în pielea ei. Te-a văzut împingând căruciorul, cu mititica lângă el, și și-a zis că ”făcând-o de râs” un pic, poate te ajută s-o dezbari de el.
Același lucru se întâmplă și cu pamperșii.
Oamenii sunt ciudați...
@slvc, multumesc mult. Daca ar fi doar una nu ar fi mare tragedie. Numai ca nu e una, sunt o gramada, cu aceeasi observatie sau cu alte sfaturi pe care nu le cer si de care nu am nevoie.
Ștergerehmmm, pe aici prin Vestul salbatic, copiii sunt purtati in carucior pana la varste mai mari tocmai pentru a putea fi carati peste tot. e ceva normal...
RăspundețiȘtergere@belgi, multam tare fain de informatie. Pe aici insa, in cuca macaii luminate e mai bine probabil sa iti cari odrasla in brate in timp ce incerci sa te descurci si cu vreo 2-3 pungi pline, sa se simta ca esti mama si ai crescut copilul asa cum trebuie (pisu la olita de la 1 luna, mers singur fara carucior de la maxim un an, recitat Eminescu de la 1 an jumate si obisnuit cat e mic cu gustul berii si al vinului)
ȘtergereYeyyy, asta e refrenul meu "preferat". Da, fiu-meu are 2 ani si 7 luni si cat nu l-am putut plimba in carucior din motive de iarna si alunecus am fost tare nefericiti amandoi. O sa-l plimb pana la 15 ani daca asa o sa aiba el chef si voi avea un carucior destul de mare si nu, nu mi-e rusine. Nici lui nu pare sa-i fie.
RăspundețiȘtergereDin fericire, acum stam intr-un loc unde lumea nu mai pare atat de interesata de performantele lui fii-meu, nici de cele atletice, nici de celelalte. Taaare bine e! :D
Maria, bun venit pe blogul meu. Multi ani inainte fiului tau, nici mezina mea nu e prea departe, doar cu 2 luni mai mare :)
ȘtergereEi bine, te-am vizitat si eu si imi place la nebunie cum scrii. Cum acum sunt in proiecte si pregatiri de aniversare (nu a fie-mii, dar a micutei unei bune prietene) nu prea am timp sa stau sa citesc. Dar ce am citit ma face cu siguranta sa revin.
Multumesc, te astept cu drag! :) Tu esti cea cu fustitele, acum m-am prins! Fuste lungi de oameni mari nu faci? Tocmai eram in cautare de furnizor :)
Ștergere@Maria, depinde ce fusta vrei. Daca vrei tutu, se rezolva :). Daca vrei insa o fusta gipsy, cum am vazut eu intr-o postare de a ta, se cam schimba situatia. Cos la masina, dar doar pt ai mei (am facut pana acum doar 2 exceptii), si cum masina mea de cusut e mai in varsta ca mine si nu stie sa surfileze, nu garantez ca ai fi multumita de rezultat. Dar e o provocare si nu m-am dat niciodata inapoi in fata unei noi provocari.
ȘtergereVaaai, deci rad cu lacrimi singura de ideea de a iesi eu, ditamai calu' de 1,76 si ceva kile in plus pe ulita, imbracata in tutu si cizmele de cauciuc de la bazarul de metalo-casnice din Campeni. =)) Nu musai gipsy, doar lunga. Si larguta.
ȘtergereNu ma pot opri din ras, bine ca nu ma vezi hohotind. Imaginatia mea zburda deja la ansamblul descris atat de plastic. So, scrie-mi ce vrei si vedem ce pot face. Pe e-mail mai bine, pe style.handmail@gmail.com.
Ștergere