Diverse

Ieri am fost la posta, sa trimit 2 pachete. Pana aici, nimic neobisnuit. Din fericire, nu aveam mezina cu mine. Din pacate, nu puteam alege o ora mai nepotrivita. In fata mea si a altor 5 persoane, era un individ care avea 20 de pachete. Cum eu am ajuns la 45 de minute dupa a doua persoana din spatele lui, am ajuns la concluzia ca e inutil sa calculez cate pachete a avut in total. Cert e ca eu am mai stat 50 de minute pana cand a terminat tot si a plecat. Se pare insa ca omul a mai realizat ceva, pe langa punerea pachetelor. Cu siguranta il astepta acasa frigiderul plin.
Tot ieri a fost prima zi in care fiul meu a fost agent de vanzari si se pare ca a inceput sa ii placa. A vandut martisoare si s-a descurcat onorabil. Azi e a doua zi de vanzari si sper sa ii mearga cel putin la fel de bine ca ieri.
Sunt mandra de el. A crescut frumos si e un tanar deosebit. Parca ieri era doar un inger blond buclat si cu ochi albastri. Acum e mult mai inalt ca mine si ma intrece si la kilograme.
Sandra invata de zor, lucreaza si la un proiect ce necesita studiul la biblioteca. E insa tot mai obosita, drumul lung pana la liceu si inapoi isi spune cuvantul. Il mosteneste si ea pe tatal ei, are vanzarea in sange, va putea vinde orice, in cazul in care nu-si alege alta cariera.
Mezina invata tot mai multe cuvinte si face tot mai multe nazbatii. Inca e mamoasa si geloasa pe toti din jurul meu. Afara insa, saluta pe toata lumea si ii intreaba ce fac. Multumeste cand primeste ceva, a invatat sa spuna si "te rog", dar numai la indemnul altora. Cand vrea insa foarte mult ceva, spune si singura "te loooog".
Are un bebelus care rade, primit de Craciun de la cumnata-mea, insa ei i se pare ca plange. Cum nu poate sa ii apese direct locul care il porneste, il pune jos, il calca in picioare (s-a prins ca asa incepe mai usor sa rada), apoi il ridica repede, il strange la piept si il bate usor pe spate "Gata, gata, nu mai pange!" si il leagana. Apoi il ia cu grija si il inveleste cu ce nimereste, hainele mele, patura ei, fularul sau orice ii cade in mana si apoi il trece la nani.
Nu reusesc insa sa o invat poezii, desi a prins cantecelul de la scooby doo si pe cel de la Gerald boing boing, preferatele ei.
Imi dezmembreaza scaunul, ia perna de pe el, o pune jos, se urca pe ea si dupa ce ia orice obiect care seamana a microfon, ma anunta foarte serioasa "Cant". Si cand eu ii spun sa cante incepe sa lalaie. E comica si dulce si mai ca as manca-o daca nu ar face si boacane mai mari ca ea.
Dar asta-i frumusetea cand ai un copilas mic, ca pe langa nazbatiile pe care le face poate fi atat de dulce si atat de topita in bratele mele incat uit toate supararile.