La multi ani, fiule!

In urma cu 19 ani fara o zi, imi ardeau calcaiele sa ma duc la Sala Sporturilor. Eram chiar la termen sa nasc, dar daca nu ar fi intervenit si sotul si mama eram in stare sa imi transport burtoiul in tribune ca sa fac galerie sotiorului care participa la un concurs de karate, full contact.
El a plecat cu inima cam stransa ca ma lasa acasa iar eu am ramas acasa la mama, sa nu care cumva sa se intample in lipsa lui vreo chestie neintamplata si sa nu fie cineva langa mine.
Am stat cu sufletul la gura pana pe la vreo 10 seara, cand a aparut la usa mamei plin de sange. A rasuflat usurat cand a vazut ca sunt inca acolo, dar pe mine m-au luat durerile instantaneu. Pe vremea aia nu erau telefoane mobile, telefon fix nu a avut in zona, asa ca spre final, cu gandul la mine, nu s-a mai putut concentra.
Deci, odata ajuns la mama s-a spalat un pic, am trecut pe acasa sa luam bagajelul pt spital si dusi am fost. Asteptam cu nerabdare sa imi strang fetita in brate, Romulus era si el emotionat, poate la fel de mult ca parintii mei care asteptau sa isi vada prima nepotica.
Da, vorbesc despre o "ea", pentru ca pe parcursul sarcinii, inclusiv la echo, mi s-a spus ca avem fetita. In consecinta, tot ce am cumparat inainte a fost roz si rosu. Alesesem si numele, deci totul era pregatit pentru venirea ei pe lume.
Medicul meu era de garda, asa ca a fost doar o chestie de timp pana cand durerile alea usoare s-au transformat in dureri atroce, apoi, cand am simtit ca deja corpul meu se rupe in zeci de bucatele, dupa cateva ore cat o eternitate, am reusit sa imi aduc mogaldeata pe lume.
S-a nascut in dimineata zilei de 11 septembrie, la ora 04.17, cu un scor Apgar 9 si o greutate de 3200 g. Initial am vazut doar un corp micut si rozaliu vanat, intors cu spatele la mine si care avea o claie mare de par blondut. Socul a venit cand doctorul mi-a zambit, m-a felicitat si mi-a urat sa imi traiasca baiatul! Baiat! Si fetita mea? Apoi m-a intrebat calm cum il cheama. Cum sa-l cheme? Habar nu aveam, nu pregatisem nici un nume de baiat, in eventualitatea ca...
Doctorul a iesit sa imi felicite si sotul care masura holul si numara dalele de gresie. Din cate am inteles apoi, se pare ca acelasi soc l-a avut si el, incat a si uitat sa-i multumeasca doctorului. I-a intors spatele, convins ca doctorul rade de el.
Cand mi-am revazut puiutul in salon, era o mica mumie infasata si doar fata micuta si aparent lipsita de gene si sprancene se schimonosea a plans. Era blond, atat de blond incat parea aproape alb parul lui, lung pana la umeri. Singurul baiat intre 9 fete.
Sar peste tot ce ni s-a intamplat in spital, peste perfuzia bagata in capusor dupa vreo 2 zile de stat in spital, ca nu se hranea, peste disperarea mea cand a inceput sa miste capusorul si imposibilitatea de a gasi vreo asistenta sau doctor timp de 10 minute...
Eh, a trecut, dar sperietura de atunci nu am uitat-o nici acum
Problema principala la nastere a fost ca nu stiam cum se numea mostenitorul nostru. In lipsa de alte idei si nume ales inainte, ne-am gandit ca daca il cheama ca pe tata se supara socru-meu, daca il cheama ca pe socru-meu se supara tata... Asa ca pe fiul nostru il cheama ca pe doctor: Octavian. Nici macar nu ne-am gandit ca ar putea avea 2 prenume, atat de greu ne-a fost sa ne gandim macar la unul.
Si a crescut, cu parinti nebuni care il aduceau de la plaja in geanta de voiaj, leganat in mers, care il  duceau la concerte si la teatru unde dormea dus in timp ce acasa se trezea la cea mai mica miscare...

 

 La multi ani, fiule, sa iti fie viata plina de bucurii si impliniri, sa ai parte de tot ce iti doresti, sa fii iubit si inconjurat mereu de oameni dragi!