Telecomanda vs guvernanti

Mezina mea de aproape un an a descoperit adevarata intrebuintare a telecomenzii. Pana acum era un obiect bun de ros si de dat cu el in perete.
Numai ca de cateva zile si-a dat seama ca atunci cand mami apasa anumite butoane, poate sa vada programul ei preferat, VH1. Asa ca azi, inarmata cu telecomanda si cu ochii in televizor, a inceput sa apese si ea pe butoane, doar, doar s-o schimba programul si va putea sa asculte muzica.
Evident ca nu i-a iesit manevra, dar privind-o cum incerca sa obtina ceea ce vrea, nu m-am putut abtine sa nu ma gandesc la guvernul nostru. Ciudata analogie, veti spune. E insa o oarecare similitudine intre bajbaielile unei bebeluse cu o telecomanda si actiunile guvernantilor.
Ambele personaje incearca sa obtina ceva. Prima, programul favorit, al doilea iesirea din criza (cel putin aceasta e intentia declarata). Ambii apasa niste butoane: bebelusa butoanele telecomenzii, guvernantii "butoanele" economiei. Problema e ca nici unul nu stie pe ce sa apese exact ca sa obtina ce vor.
Au instrumentele necesare, dar nu stiu ce sa faca exact cu ele.
Bebelusa apasa la nimereala, guvernantii iau si ei masuri la nimereala, dupa cum viseaza noaptea, probabil. Indatorarea continua, taierea salariilor, a ajutoarelor de somaj si a pensiilor, a indemnizatiilor mamelor, nu e o solutie pe termen lung.
In ciuda totusi a implicatiilor acestor reduceri,  probabil ca lumea ar fi inteles ca e o masura necesara toata aceasta "crima" impotriva propriului popor daca ar fi vazut ca parlamentarii au mai putine drepturi, lefuri, ca au mai putine cheltuieli, ca nu mai arunca banii pe proiecte inutile si fanteziste.
Ar trebui scumpii nostri guvernanti sa faca un exercitiu de umilinta, sa traiasca ei macar o luna cu un venit de aproximativ 2000 lei (ca sa nu fiu rea sa spun 1400) pentru 4 insi, cat au multe familii din Romania. Poate ca atunci vor reusi sa gaseasca parghiile necesare iesirii din criza si vor gasi "butoanele" corecte pe care sa apese pentru atingerea scopului.