Micuta mea creste. Si ceilalti doi, dar la ei schimbarile sunt acum mai lente. Am notat insa, undeva, ca, potrivit spuselor ei, fiica mea de 12 ani are IQ-ul mai mare decat al meu, iar fiului meu de 17 ani i-am stricat avantul de a cheltui niste bani care nu i se cuveneau. A cheltuit doar vreo 160 ron din 360 si era foarte suparat pe mine. Asta pana cand i-am atras atentia ca nu vrea sa afle cum e cand ma supar eu cu adevarat pe el.
Revin deci la micuta. Pentru ca pentru ea, inca sunt cea mai cea. Inca i se lumineaza ochii atunci cand ma vede si intoarce capusorul sa ma caute in camera. Voi vedea peste vreo 10 ani cum o fi, dar acum ma simt iar utila, si nu doar un ghimpe in adolescenta "neinteleasa" a copiilor mei. Asa i-oi fi amarat si eu zilele mamicii mele? Daca o intreb, sigur imi va confirma imposibilitatile mele si credinta mea in superioritatea inteligentei...
Ajung si eu la ceea ce imi spunea mama acum mai bine de 20 de ani: copiii mei vor intelege cu adevarat abia cand vor avea si ei copii la randul lor.
joi, 12 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu