Dracusorul

Pana de curand, mezina era un pic mai bleaga, adica lasa copiii sa ii ia jucariile, accepta sa fie data la o parte de la joaca, sa i-o ia altii inainte... Nu riposta, doar se punea pe urlat. Nu interveneam, pentru ca m-am gandit ca trebuie sa invete sa gestioneze singura situatia. La urma urmei, copiii sunt copii, se cearta, se impaca si eu nu ma vedeam "intrand" in copilul altcuiva sa ii fac observatie sau sa ma cert cu parintii. Atata timp cat nu se ajunge la pumni si imbrancituri, e totul ok.
Ieri insa am observat cu surprindere ca Ioana intinde calma o mana sa opreasca un baietel care vroia sa i-o ia inainte la tobogan, ii explica ceva si apoi se da ea, vadit satisfacuta.
M-am gandit ca e un pas inainte, ca invata sa ceara ce i se cuvine si sa isi impuna punctul de vedere atunci cand are dreptate.
Acasa insa, in timp ce colora si eu o intrebam ce a mai facut si invatat la gradinita, imi spune senina ca a batut o fetita. "De ce?" a venit intrebarea fireasca. "Pentru ca statea pe scaunul pe care il vroiam eu!" mi-a raspuns mezina. "Era scaunul tau?", am intrebat iar, incercand sa inteleg situatia. "Nu, al ei, dar il vroiam eu! Si ea nu vroia sa se dea la o parte!"
Ups. A fost data de atatea ori la o parte incat acum i se pare normal sa ceara si ceea ce nu i se cuvine. I-am facut instructajul pentru buna comuniune intre oameni, ca e ok sa cerem ce e al nostru, dar nu e deloc bine sa cerem ce nu ne apartine sau, si mai rau, sa luam cu forta. I-am explicat ca, daca vrem sa fim respectati, trebuie sa ii respectam si noi pe cei de langa noi. Nu stiu cat a inteles din ce i-am zis asa ca acum trebuie sa urmaresc cu atentie ce face, sa nu se transforme intr-o micuta tartorita ce terorizeaza copiii.
Deja ma imaginez cu o coada lunga de parinti suparati ca fie-mea le-a batut copiii. Ar fi insa doar o reeditare a situatiei de acum mai bine de 30 de ani cand veneau parintii la usa mamei, pt ca mama, dupa ce imi tinuse acelasi discurs, accentuand ca nu trebuie sa bat copiii decat daca sunt provocata, incheiase apoteotic "Daca vii acasa batuta, te bat si eu!". Eu am sarit partea aceasta in instructajul mezinei. Dar o fi, oare, de ajuns?

Top-modelul lu' mama

Cu putin inainte de inceperea anului scolar, intr-o incursiune intr-unul din mall-urile Constantei, am fost abordati de un tanar care ne-a propus sa o inscriem pe Ioana la o agentie de modelling.
Parea o activitate simpatica, in care Ioana ar fi avut parte de distractie si interactiune cu un alt mediu, diferit de cel intalnit la gradinita, la cursurile de dans sau in plimbarile prin parc, asa ca nu am vazut nici un impediment pt inscrierea ei in baza lor de date.
Domnisoara care ne-a facut instructajul avea niste ochi incredibil de frumosi de un albastru-gri metalic. Mi-a spus rapid (doamne, cat de repede pot vorbi unii oameni), cam in ce consta activitatea, mi-a spus chiar si ce `"avantaje" materiale are Ioana din toata distractia asta. Cum parea mai mult o activitate de week-end am zis "da", am platit suma ceruta pt inscriere, am stat sa i se faca 3 fotografii si am semnat conventia.
Duminica seara ma trezesc cu un telefon, ca doamna directoare a vazut pozele, ar vrea sa o cunoasca pe Ioana si sa mergem sa semnam un contract de confidentialitate. Ok, atunci, sa mergem sa o cunoastem pe doamna directoare...
Cu cateva minute inaintea orei fixate suntem la locul cu pricina, insa nici urma de directoare. Vorbesc cu secretara, nu stie nimic de ea. Se ofera, amabila, sa o sune. Nu raspunde. Dupa vreo 25 de minute Ioana incepe sa dea semne de nerabdare. Ok, hai sa mergem acasa. Ii spun secretarei ca noi plecam, nu ma mai intereseaza, secretara e o draguta si mai face un efort sa o contacteze, iesim si... Ioana vrea brusc la toaleta. Ma intorc cu ea, intreb unde e baia, duc copila in locul cu pricina si cand iesim dam nas in nas cu o tanara doamna care ma intreaba daca am venit pt casting.
Da, venisem.
Isi cere scuze ca a intarziat, cica a venit de la Bucuresti.... "Nu v-au spus colegii mei?" Nu spusesera, pt simplul motiv ca habar nu aveau si nu reusisera sa dea de ea.
Stiu ca atunci cand ai o intalnire si nu poti ajunge la timp, suni tu sa spui ca intarzii. Asa e frumos. Dar...
In fine, vorbim de Ioana, ii pune apoi cateva intrebari, Ioana raspunde la ele. O pune apoi sa mearga, sa faca o pirueta. Ioana executa, cu mersul ei de copil zgubilitic si jucaus. Mi-o lauda, imi spune ca ar trebui sa inceapa sa o promoveze, ne arata un "book", o carte cartonata cu sedinta de "shooting" a unui baietel si o intreaba pe mezina daca ar vrea si ea unul. Pitica spune ca "da", normal, ea vrea cam tot ce poate primi (chiar si ce nu poate primi).
Dupa alte cateva amanunte, detalii, cum decurg sedintele, promovarile si ce bani frumosi se fac, ca ei au tot interesul sa o promoveze caci banii se iau de la firma care tine castingul, ca trebuie sa o aduc la cursuri de mers, formare, etc. Imi spune chiar ca e tarziu deja, ca e destul de mare. Hait! Trebuia probabil sa o aduc din primele ore de viata! Sau sa pozeze inca de cand era la caldurica! Trecem peste asta, asa ca intreb "cat?". Se uita la mine, imi spune apoi rapid ca "200 de euro", si incepe sa justifice, ca nu e mult deloc, ca in asta intra deplasarea, sedintele foto si cam tot. Am serioase indoieli ca cineva ar face munca patriotica (in cazul in care promovarea chiar s-ar face) dar le pastrez pt mine. Imi spune apoi ca suma se poate plati si in doua transe, la interval de o luna, dar ei nu pot incepe promovarea pana cand nu se plateste toata suma.
Intre timp, mi se intinde un contract, sa ma uit pe el inainte sa il semnez.
Ma uit pe el. Nu, de fapt nu ma uit pe el. Il citesc cu atentie. Ea vorbeste in continuare, in speranta probabil ca voi ridica privirea de pe contract. Nu o fac. Citesc in continuare, desi legile politetii mi-ar cere sa o privesc in ochi cand vorbeste. Aceleasi legi insa i-ar cere sa ma lase in pace cat citesc. Ajungem deci la o cale de mijloc, eu citesc si ea vorbeste.
Problema cu mine e ca nu semnez nimic pana nu inteleg clauzele si implicatiile. Ei bine, in contract se vorbea de un comision la inscriere, dar nu era specificata suma, un comision apoi de 30% din fiecare contract pe care l-as putea incheia cu terte persoane si alte cateva obligatii. Nu era ce imi explicase ea, asa ca o intreb. Ea imi spune ca mi-a zis. Ok, o las sa creada ca sunt de acord ca nu am auzit eu. Prima bulina neagra.
Dau apoi vina pe sot, ca trebuie sa vb cu el inainte sa iau o hotarare. Ii cer un numar de telefon, sa o sun. Nu mi-l da, pe motiv ca ea trebuie sa dea "situatia" cat mai repede si prefera sa ii dau eu nr. de telefon. A doua bulina neagra. In orice discutie de parteneriat, daca esti de buna credinta iti dai nr de telefon, chiar daca spui apoi ca preferi sa suni tu si intrebi de o ora convenabila pt ambele parti. Imi spune apoi sa vb cat mai repede cu sotul meu si sa hotarasc "azi". Ultima bulina neagra si hotarare luata.
Nu iau niciodata o hotarare sub "presiune". Nu imi place sa fiu luata de fraiera. Si nu imi place sa fiu manipulata.