Ieri am cunoscut o tanara mamica, mutata recent in luminoasa noastra comuna. Ne intersectasem pe drumuri de cateva ori, dar ieri ne-am oprit sa stam de vorba. Are o delicioasa brunetica de doar o luna si un baietel de o varsta cu Ioana. Ii plimba singurica pe amandoi odata, un vadit act de curaj in opinia mea.
Nimic deosebit la prima vedere, pana aici. Mai tanara ca mine (nimic deosebit nici aici, toate mamicile cu copii mici din zona sunt mai tinere ca mine), a tinut sa ne anunte, pe mine si vecinica mea prietena cu care ma plimb seara (eu la "volanul" tricicletei Ioanei, ea pilotand caruciorul micutei ei de 6 luni), ca ea s-a mutat de la bloc si nu prea stie pe nimeni.
Nu sunt genul de persoana usor atacabila, dar termenul de "la bloc", cu o usoara nuanta de superioritate (adica noi eram tarance, ce mai), m-a facut sa ii aduc la cunostinta ca si noi suntem tot de la bloc, ca am trait amandoua in oras si ca la un moment dat, am decis, ca si ea, sa incercam viata la casa.
M-am mirat apoi de reactia mea. Imi era clar inca de cand am decis sa dam orasul pe sat si apartamentul pe casa ca in general toti cei care locuiesc in alta forma de organizare teritoriala decat orasul sunt considerati tarani. Nu conteaza cum gandesti, nici nivelul de studii, nici aspiratiile, limbile straine vorbite sau cultura generala, ca traiesti mai bine intr-o casa, mai ales vara, decat intr-un apartament, ca tot taran esti.
Mi se intampla sa ma intalnesc cu vechi amici, pe care nu i-am vazut de ani si sa ma intrebe (cand afla unde ne-am mutat) daca am porci si gaini. Sunt stupefiati ca nu am decat 2 catele lup. E greu sa le explici ca mutatul la tara nu inseamna automat ca devii un pitoresc personaj, care se trezeste de dimineata sa hraneasca animalele si sa mulga vaca. Nu presupune nici ca ai wc-ul in curte si te incalzesti la sobe. In mod de-a dreptul ciudat te poti bucura de facilitatile civilizatiei si la tara. Si poti manca bio si fara sa cresti pasari. Am vecini care vand lapte si oua, am o curte in care imi cultiv legume, am cativa pomi fructiferi, capsuni si zmeura...
E mult mai mult decat aveam la bloc. Si mai am si niste vecini minunati, care nu imi inunda casa cand au ei chef, nu asculta manele la doua dimineata, nu imi bat in tevi cand se joaca cei mici prin casa si nici nu imi fugaresc copiii pe motiv ca fac galagie.
marți, 7 iunie 2011
Sunt taranca
Etichete:
constatari,
experiente,
fapt divers,
incercari,
la bloc,
la tara,
singura,
taranca
Abonați-vă la:
Postări (Atom)